Simeon Stâlpnicul

Astăzi este pomenit un Sfânt fenomen- un mare ascet care a generat un fenomen în istoria creștinismului- Simeon Stâlpnicul.
Asceții stâlpnici se retrăgeau fie în vârful unui turn similar cu cel de îl vedem acum la minaretele musulmane, fie efectiv pe un stâlp, chilia lor fiind mult similară unui cuib de barză, și de acolo, de la acea inaccesibilă și incomodă înălțime își duceau viața distantă de lume dar totuși în rugăciune pentru ea.
Stâlpnicii nu își refuzau lumea ci încercau să obțină o privire cât mai de ansamblu asupra ei, de la înălțime. Priveliștea lumii de la înălțimea locului lor de asceză era o formă de a înțelege cât de cât și perspectiva lui Dumnezeu asupra mișunării noastre prin istorie.
Ceea ce aici pare o mare tragedie sau o mare bucurie, privit din ansamblu poate să nu aibă nicio semnificație. Așa cum lucrurile de nu le vedem noi semnificative capătă, din perspectiva corectă, semnificații epocale….

Din păcate, nu luăm suficient de multă distanţă faţă de evenimente ca să încercăm să le înţelegem cu adevărat. Şi nici nu credem că lucrurile „mari” ar fi de fapt mici şi că în cele mici se ascunde măreţie.

Dumnezeu s-a născut ca om într-o grotă folosită ca iesle, Creştinismul a apărut ca o „afacere” a unor pescari, rabini marginali şi oameni sărmani dintr-o provincie amărâtă a Imperiului Roman.Desigur, nu trebuie să ne comportăm ca nişte berze pentru a asculta paşii lui Dumnezeu în istorie şi pentru a încerca să găsim o înţelegere a sensurilor.
Dar trebuie să ne eliberăm de nişte blocaje intelectuale care ne fac să nu înţelegem nici măcar atunci când ştim… Şi de asta suntem prizonierii repetării greşelilor proprii..

Pentru rugăciunile lui Simeon Stâlpnicul și ale tuturor Sfinților stâlpnici, să înțelegem și să ne mântuim și noi….