Transportul cu trenul a fost, este și va rămâne o alternativă competitivă la transportul auto, dar și la acel aerian și chiar maritim
Să poată transporta, în condiții superioare de siguranță, grupuri mari de oameni și cantități importante de mărfuri, acesta este secretul succesului transportului feroviar.
Dacă adăugăm faptul că transportul feroviar este mai ieftin și mai ecologic decât alternativele sale, este imposibil să nu vrei să investești în domeniu.
Încă din zorii modernității sale, România a investit în infrastructura feroviară. A făcut-o nu fără scandaluri, cum ar fi celebra afacere Strousberg, prin care familia de Hohenzollern a încercat să scoată un ”ce profit”, dacă tot un membru al familiei ajunsese principe domnitor la București.
Dar important este că s-a făcut această investiție și că până în 1989 am avut un efort susținut de a dezvolta transportul feroviar din țara noastră.
Acum avem o rețea feroviară care acoperă o parte din România. Din păcate, în loc să asistăm la dezvoltarea rețelei feroviare, asistăm la reducerea ei și la mari dificultăți de administrare a ceea ce a mai rămas din ea.
Avem gări monumentale din secolul XIX lăsate în paragină, avem gări moderne a căror urâțenie se armonizează cu lipsa spiritului lor practic.
Trenul este însă văzut ca fiind ceva desuet, un mijloc de transport pentru bătrâni, studenți, elevi și sărmani, un soi de politică socială și nu o alternativă eficientă la transportul auto și la cel feroviar.
De ce? Eu văd două răspunsuri:
1. Statul este inconștient. O autostradă feroviară de la Constanța la Oradea e foarte simplu de realizat având în vedere infrastructura deja realizată. În 5 ani (hai, 10, cu tot cu măgărelile tipice nouă) am putea avea calea ferată electrificată și modernizată și trenuri de marfă și călători cu mare viteză care să străbată în mai puțin de 10 ore țara de la un capăt la altul.
2. Românul e snob și vrea mașină cu orice preț. Inclusiv cu prețul confortului său. A avea mașină aduce un anumit plus social. A merge cu trenul este un minus social.
În condițiile amărâte de acum, un drum cu trenul oferă mai multă securitate decât transportul auto, mai mult confort, posibilitatea de a lucra și de a relaxa în tren, vagoane de dormit și cușete la standarde cel puțin decente.
Cu o investiție cu cap, aceste standarde calitative ar crește și ar crește și viteza călătoriilor.
Eu visez la ziua în care lucruri posibile în trenurile de acum 50 de ani vor putea să redevină posibile acum:
– să am vagon de bagaje pentru bagajele mari, nu să mă înghesui cu ele în compartiment;
-să am vagon restaurant care să fie restaurant și bar în sensul adevărat al cuvântului;
– să pot să fac circuite turistice feroviare cu trenuri speciale, de tip hotel, în care să mă bucur de România;
– să pot să mă bucur de călătoria cu trenul în vagoane cât mai puțin aglomerate. Să fim serioși, decât să înghesui mai multe scaune într-un vagon, mai bine mai pui două vagoane la tren.
E chiar imposibil?
Bogdan DUCA 
Dar nu există niciun salon internațional al trenurilor la Geneva sau Frankfurt.
Nici piața energiei electrice nu e la fel de dinamică precum cea a carburanților.
Nici rally-uri de tren nu există.
Și nici calendare cu fete sexy întinse pe locomotivă.
Pe scurt, trenul e greu de digerat în industria de advertising …
ApreciazăApreciază