Iar se completează frumos Evangheliile din duminica aceasta: atât în Liturghia bizantină cât și în cea latină, suntem ”urecheați” pentru lipsa noastră de iubire.
Lc 6,31-36: Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
Evanghelia asta ar trebui să ne ”ardă” mai ales pe aceia care spunem că facem ”pomeni” și ”parastase„ unde ne hrănim unii pe alții, rudele și prietenii între noi, care considerăm că facem o ”faptă bună” când ne ajutăm rudele și prietenii.
Nu, ajutarea prietenilor, rudelor și celor ce ne iubesc nu e faptă bună. E normalitate. Faptă bună e să ajuți tocmai pe departele tău, să construiești punți de iubire spre el.
Fapta bună e când îl ajut pe imigrant, nu când spun: trebuie să ajut mai întâi pe românii mei. Fapta bună e când mă duc spre musulmanul sau ateul aflat în nevoie.
Iar Evanghelia în rit latin pare, în completare, să ne avertizeze:
„Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei, 21, 31).
Bogdan DUCA 
N-am citit nicăieri în Evanghelii despre „departele” meu. În schimb, problema aproapelui meu sare din fiecare pagină. Iubește pe aproapele tău că pe tine însuți. Cine e aproapele meu? Cel care și-a făcut milă cu călătorul, adică i-a îngrijit rănile și i-a plătit șederea și îngrijirea la han. Dar nu i-a asigurat nici acces la templul Cybelei, nici la bacanale, nici mâncare specifică. Cum ar fi dacă apostolii care strângeau ajutoare din Biserici pentru frați (nu pentru victimele cutremurului din Pompei, de exemplu, care poate-ar fi avut mai multă nevoie) s-ar fi hotărât să dea banii pentru construcția unui nou templu al lui Mithra din dragoste pentru niște păgâni, proaspăt refugiați să zicem, care n-aveau unde se-nchina? La urma urmelor, am fost îndemnați să fim înțelepți că șerpii.
ApreciazăApreciază
Ii ajut eu cu munitie de calibru 50. Aproapele meu e familia mea, comunitatea mea,neamul meu. In egala masura cum aproapele unui iranian sau sirian e neamul lor. Daca crezi ca in caz de doamne fereste pe frontul de est te primeste arabul saudit sau iranianul in tara lui inseamna ca pui ganja in cafea. Fiecare neam e pt el. Mai lasa teologia si m ai citeste un tratat de antropologie sa constati ca debitatiile ttale sint idealiste in timp cebistoria si mama natura sunt violente.
ApreciazăApreciază
E reconfortant sa stai cu burta plina si la caldurica, grație capitalismului, si sa scrii prostii cu iz moralist de pilda. Numiti doua natii care se inteleg de minune. Pakistan cu India? Indienii cu arabii din Sri Lanka? Sunitii cu siiti? Irlandezii cu irlandezii din nord. Negrii cu albii? Chinezii cu japonezii?Polonezii cu rusii? Sfat domn Duca. M ai cititi si altceva inafara de teologie. Henry Kissinger, Ernst Meir, Issah Berlin, John Thomthson, Wittengeit….. Iesiti din zona de comfort a religiei si pasiti in lumea sadica a omului animal. Suntem rai pt ca vrem resurse si pasarica. Iar pt asta omoram tot ce nu poarta numele de Ion sau Gheorghe in timp ce facem semnul sfintei cruci. Utopie blogul asta.
ApreciazăApreciază