Ieri remarcam bustul lui Alexander Dubcek, liderul comuniștilor cehoslovaci din timpul ”Primăverii de la Praga”. Bustul, așezat lângă biserica Krețulescu, e menit să consemneze un moment din istoria noastră, când România, și nu doar Ceaușescu, au luat o poziție fermă și curajoasă contra invaziei sovietice din Cehoslovacia, marcând un moment important în istoria lagărului socialist.
Dacă ne uităm la bustul lui Dubcek, putem identifica foarte ușor personajul. Avem informații vizibile cu privire la el și chiar și un citat relativ edificator din gândirea acestui om politic ce a făcut istorie atât pentru slovaci cât și pentru întreaga Europă.
Bustul a fost donat de către Ambasada Slovaciei la București.
Un pic mai încolo dăm de o altă statuie, menită să celebreze o mare personalitate a politicii românești, de data aceasta: Corneliu Coposu.
În cazul acestui bust nu mai avem referințe, nici citate relevante. Bustul însuși e gândit să fie …inedit. Și este.
În această reprezentare statuară, Coposu pare victima unui torționar mai feroce decât legendarul Dracula.
Parcă cineva a tăiat cu un fierăstrău partea de sus a corpului Seniorului pe care l-a înfipt apoi într-o țepușă spre aducere aminte, așa cum în Evul Mediu și Antichitate, capetele criminalilor erau înfipte în sulițe și expuse la vedere, spre avertizarea altor potențiali criminali….
De data aceasta, evident, avem o statuie făcută de un român plin de inițiativă și aprobată de autorități dintr-un snobism care continuă să ne surprindă, fiind mai degrabă unul insituțional.
Și mai încolo, lângă odiosul cartof înfipt în par menit să comemoreze victimele revoluției române, statul cu complicitatea unui alt artist prea băut a decis să chinuie memoria unei alte mari personalități românești: Iuliu Maniu.
Acesta. săracul de el, a ieșit cel mai batjocorit. O statuie disproporționată și schiloadă, al cărei chip aduce foarte vag aminte de Maniu, a fost pusă să șadă în fund.
Corpul lui Maniu e crestat și spart, diform și inegal.
Nici în acest caz un om interesat nu poate afla nimic despre Maniu ci doar se poate cruci văzând o porcărie vândută ca artă stradală.
Cum mergi pe Calea Victoriei ajungi în față la teatrul Odeon.
Aici s-a ales un loc pentru comemorarea lui Mustafa Kemal Ataturk, celebrul lider al Turciei moderne, sau, pe înțelesul tuturor, un ”Iuliu Maniu al turcilor”, care i-a unit și le-a creat un stat național.
Probabil speriați de ce au văzut că au făcut românii cu Coposu și Maniu al lor, o sută de metri mai încolo, turcii au fost inspirați și și-au impus conceptul lor.
Avem un bust în care îl putem recunoaște pe personaj și o inscripție care ne lămurește clar despre cine e vorba.
Aș putea să dau exemplul nefericitei statui cu Traian și lupoaica, porcăria aia de statuie cu un cerșetor- care ar trebui să fie reprezentarea domnitorului Șerban Cantacuzino, de pe Dealul Mitropoliei și atâtea alte exemple de cum, pe bani publici, autoritățile au lăsat artiști fie prea băuți, fie în sevraj, să își bată joc ”cu talent” de personalități ale istoriei noastre…
Spun doar atât: suntem și victimele unui snobism ridicat la rangul de politică de stat….
Bogdan DUCA 