Despre voalul musulman, baticul creștin și libertatea religioasă

Încă o fentă la care pică ușor conservatorii români este cea a islamofobiei.
Desigur, nimeni dintre noi nu e orb să vadă că renașterea Islamului este una ofensivă iar pe fondul deșertificării spirituale a Europei și a inepțiilor ideologice multiculturale și corecte politic, Islamul are o șansă serioasă de a cuceri Europa.

Astăzi un profesor de științe politice (specializat pe geopolitică) de la Universitatea București a comentat utilizarea voalului musulman de către două studente ale sale. A invocat presupusa laicitate a statului român pentru a cere acelor studente să își încalce reglementările credinței pentru a beneficia de învățământul de stat.
Asta a fost fenta…
Imediat suflarea conservatoare a aplaudat gestul curajos al profesorului și au început obișnuitele tirade împotriva terorismului islamic și riscurilor islamizării.
Spre mirarea mea (deși nu știu de ce mă mai tot mir), am remarcat că mai nimeni nu a înțeles că dacă se va legitima luarea de poziție a profesorului respectiv vom avea parte de legitimarea corectitudinii politice în mediul academic și justificarea unei campanii anti-creștine.
Totul invocându-se o minciună: aceea că România ar fi stat laic.
România nu este un stat laic (niciun text de lege nu spune acest lucru) așa cum nu este nici un stat creștin. Este un stat neutru din punct de vedere religios.
Or această neutralitate se justifică ca neutralitate doar dacă se respectă integral libertatea de credință și de conștiință a cetățenilor.
Atât Islamul cât și Creștinismul nu sunt religii care să poată accepta condiția ideologiei laicismului: de a părăsi spațiul public pentru a se retrage în cel privat. Cu alte cuvinte nu pot fi creștin autentic, sau un musulman nu poate fi un musulman autentic,  dacă nu îmi manifest public credința.
Iar o formă de manifestare a credinței este și cea vestimentară.
Cu alte cuvinte, deși profesorul respectiv se adresa către două studente musulmance, invocând laicismul, el de fapt lovea și în libertatea religioasă a creștinilor.

E foarte important, ba chiar trebuie să ținem cont de faptul că dreptul musulmancei de a purta hidjab sau chiar burka, dreptul iehovistului de a împărți pliante pe stradă, dreptul penticostalului de a zbiera versete cu portavocea în piață sau dreptul mormonului de a se îmbrăca ca un mort cu insignă este echivalentul dreptului creștinului de a purta cruciuliță, metanier și de a își trage clopotele.
Când, invocându-se laicismul și corectitudinea politică împotriva unui musulman, se va limita libertatea de expresie religioasă a acestuia, creștinul va fi următorul pe listă.

Vrem să limităm ofensiva Islamului? Soluția este să le arătăm că și Creștinismul poate renaște și poate redeveni o credință ofertantă pentru omul contemporan.  Însă când creștinii se ascund după corectitudinea politică  ca să se apere de Islam, atunci poate că vom vedea (deși puțin probabil) o înfrângere pe termen scurt a Islamului, dar sigur vom vedea sinuciderea Creștinismului….