Când te legi de creștinii evanghelici e din punctul meu de vedere legitim să o faci invocând chestiuni teologice: raportarea la Euharistie, lipsa Tradiției, structura ecleziologiei, etc.
Însă cel mai nefericit tip de raportare este acela de a le reproșa (cum se aude de prin 1990) că prin ajutoare materiale ar ”cumpăra” suflete.
Primul ”sectant” pe această logică ar fi Apostolul Pavel care, adunând bani de prin Bisericile din diaspora, s-a dus cu ei la Ierusalim, să ajute financiar Biserica locală lovită de o foamete, cum ne spun ”Faptele Apostolilor”.
Cumpăra suflete cu ei? Nu. Doar manifesta un principiu fundamental al Creștinismului: iubirea de aproapele.
Iubirea care este un principiu ce ne obligă, nu se reduce la declarații de genul: ”Eu nu am nimic cu nimeni, ducă-se la dracu…”
Nu cred că avem dreptul legitim să reproșăm creștinilor evanghelici că se administrează bine: apostolul Pavel recomanda ca episcopii să fie aleși după acest criteriu: buni familiști și buni administratori.
Din primul secol Biserica a trebuit să se autoadministreze și nu să aștepte de la stat și de la primărie ajutoare financiare.
Contribuția credincioșilor este esențială, atât sub forma obolului, chiar a zeciuielii, a donațiilor personale și a voluntariatului.
Așa a fost din toate timpurile. Așa trebuie să fie și acum.
Iar aceste contribuții nu trebuie făcute doar ca să plătim facturile ci ca să putem investi financiar în viitorul Bisericii.
Biserica locală (că e eparhie sau simplă parohie) care dă roade este cea care ajută la zidirea unei alte Biserici locale, care sprijină elanul misionar al Bisericii în sensul larg al cuvântului, care …dă roade.
După roadele noastre vom fi cunoscuți, recunoscuți și judecați.
Și atâta timp cât roadele noastre sunt modeste, când solidaritatea creștină din unele confesiuni (mari și tradiționale) este atât de firavă, când funcționezi de multe ori ca eparhie sau ca parohie doar datorită alocației de la stat, și nu ca realitate vie, eclezială, a credincioșilor, când de prea multe ori în parohie nimeni nu te întreabă nici de banii din buzunar (decât pentru prestări de servicii liturgice) dar nici de cum te simți, de ce nu ai venit duminica trecută, de ce nu ești prezent mai des în activitățile și proiectele parohiei, e greu să vorbești de roade.
Iar invocarea Tradiției venerabile și Sfinților din vechime e cam…laudă cu roadele acelor Sfinți de acum secole…Dar smochinele tale unde sunt? Și de ce te rogi de roadele altora?
Bogdan DUCA 