Nu am intrat în viața sau pe pagina de Facebook a nimănui ca să îi spun (fie și argumentat) că e un ticălos, un prost, sau chiar un dobitoc, că deși se crede creștin, e de fapt păgân sau câte și mai câte astfel de răutăți. Nu umblu cu ciocanul să testez rezistența idolilor voștri.
Aceasta pentru că sufăr de boala modernă a toleranței și cred că nu e decent să te bagi direct în viața omului, mai ales dacă nu te invită explicit.
Însă nu pot nici să tac atunci când vreau să îmi exprim o părere sau atunci când crezurile mele intră în contradicție flagrantă cu ultimul moft (că e un pelerinaj la Arsenie Boca, un marș tefelist, veganism sau monarhism) al concetățenilor mei…Sau atunci când văd că lumea mea e sufocată de diverși idoli. Aici mi-am găsit și un soi de vocație.
Îi spun ”socratică” nu pentru că m-aș compara cu cel mai înțelept dintre pământeni, ci pentru că el se definește așa cum mă simt și eu, din punct de vedere intelectual:
„Ca să fac o comparaţie mai veselă, eu am fost pentru voi cum e musca pentru un cal mândru şi de rasă, care din cauza frumuseţii sale este cam leneş şi simte nevoia de îmboldire.
Se pare că Zeul de aceea m-a hărăzit oraşului: să vă trezesc, să vă învăţ, să vă dojenesc pe fiecare în parte, fără încetare,ziua întreagă, mergând prin tot locul.”
Dar eu, tocmai că nu sunt mare ca muscoiul ăla de Socrate, nu mă apuc să dau cu ciocanul în idolii voștri pe străzi și mergând prin tot locul. Eu o fac la mine ”acasă”, nu o urlu pe străzi. O fac, desigur, într-un mod accesibil oricui vrea să mă citească, dar nu îmi arunc opiniile în ochii omului.
În toate postările mele, de pe pagina mea de Facebook, de pe blogul meu, de pe unde mai colaborez, mi-am fixat ca obiectiv să fiu politicos (mai ales când sunt dur) și să fiu rațional și argumentat.
Mă țin de promisiunea asta. Pentru că, în boemia mea, sunt totuși un burghez care crede că politețea poate salva lumea.
Înțeleg cu un oareșce orgoliu de ce, în ciuda tuturor acestor rezerve burghez-boeme ale mele, toleranței mele care e până în măduva oaselor și dorinței mele de a evita să devin o vedetă de online, un ”influencer” sau cum i se mai spune, văd reacții pasionale și vehemente provocate de opiniile mele. E semn că ele contează: e semn că, doar citindu-mă în trecere, vi s-a răscolit unora dintre voi certitudinea idolatră că e musai așa și nu altfel. E semn că v-am deranjat iluziile confortabile.
De aceea îndrăznesc, cu smerenie, să citez din nou din Socrate:
”Nu veţi găsi uşor, atenieni, un astfel de om; ascultaţi-mă şi mă cruţaţi!
Se poate să fiţi supăraţi pe mine; aşa se supără cei ce dorm când sunt treziţi de cineva. Se poate să mă şi bateţi,dacă ascultaţi de Anytos; în sfârşit, se poate să mă şi omorâţi cu uşurinţă. Dar atunci iarăşi vă veţi petrece restul vieţii dormind, afară numai dacă Zeul, îngrijindu-se de voi, nu v-ar trimite pe altcineva, la fel.”
Notă: Pentru cine nu știe cine e Socrate, vă spun doar atât- nu e agent de influență iezuit, nu e nici agent de influență sionist, nici agent de influență rus, nici agent de influență sorosist infiltrat printre conservatori, așa cum îl credeți pe Duca 🙂
Bogdan DUCA 