Filmul Silence nu e atât despre martiriul creștinilor din Japonia secolului XVII cât despre ispitele creștinilor contemporani.
E fascinantă scena procesului, unde judecătorii japonezi îi reproșează preotului că nu e….multiculturalist. Practic asta îi spun, atunci când îi explică că poate e valabil creștinismul în Portugalia, dar Japonia este o altă cultură, deci nu are de ce să fie creștină.
Personajul principal se lovește în sufletul său și de o chestiune care pare neașteptată: antiteza (invizibilă în viața de zi cu zi) dintre moralismul umanist contemporan și trăirea creștină.
Moralismul contemporan, ascuns sub diverse măști ideologice zis umaniste, spune că binele se rezumă la acest pământ. Ca atare, salvarea sufletului nu mai este o miză morală. E doar o opțiune spirituală, ideal una privată.
Oricum, spune acest moralism, sacrificiul sufletului e mai de preț decât viața. Nu există crezuri și valori care să merite mai mult decât viața.
Creștinismul spune cu totul altceva: că mai valoros decât sufletul tău, este sufletul aproapelui tău. Dar orice bun pământesc, viața chiar, sunt ca valoare sub suflet.
De aceea, dilema teribilă la care îl supune persecutorul japonez pe eroul principal: ”dacă apostaziezi, salvezi vieți” nu poate avea decât un singur răspuns creștinesc: moartea este un preț ce merită plătit pentru suflet.
Și de aceea ideea apostaziei- care este o sinucidere sufletească, este respinsă de creștini cu orice preț. Însă morala modernă le susură pervers, ca în vorbele părintelui Ferreira din film: ”Dacă Iisus ar fi aici, ar apostazia El însuși, ca să salveze niște vieți”.
Iar drama interioară prin care trece eroul principal: care încearcă tăcerea lui Dumnezeu, chiar și ispita negării existenței Lui, este la fel, o dramă modernă- e drama omului contemporan pentru care a fi creștin e un dat cultural, o meserie vocațională (dacă ești preot) dar nu mai e un dat ființial.
Acesta este prețul plătit de transformarea creștinismului în dat civilizațional și doctrină oficială. Nu e drama pe care o trăiesc cei proaspăt convertiți, sau cei care se reconvertesc.
Părintele Ferreira, personajul apostat, este imaginea eșecului acestui creștinism: face concesii apostate și își caută justificări pentru asta- a devenit budist ca să îi învețe pe japonezi astronomia și alte descoperiri ale științei occidentale. Și cât de puternică este căderea în ispita asta printre mulți creștini… O auzi mai ales când vedem cum înalți prelați și teologi vorbesc despre ”religie” la singular, despre „unitatea religiilor”, despre un ”dumnezeu” vag…
O altă temă care apare, și care e la fel de modernă, este ideea formalității apostaziei: e un gest birocratic. Nu ți se cere să fii sincer, ți se cere să fii însă public împotriva lui Dumnezeu și a sufletului tău. Ți se dă iluzia ineptă a modernismului că poți să trăiești creștinismul undeva în privat și că e chiar bine să fie așa…
Deci e un film despre noi: e filmul despre apostazia creștinilor din zilele noastre, în tăcerea lui Dumnezeu, tăcerea care călește Biserica pregătind-o pentru Împărăție.
Bogdan DUCA 
Nu merge dar e tipic pentru catolici
Faptul ca se pune accent pe triumful LEPADARII, iar cei care se jertfesc pentru credinta sunt prezentati ca niste ,,prosti” ne confirma apartenenta masonica a regizorului si faptul ca se doreste indepartarea oamenilor de Dumnezeu.
Avand in vedere ca povestea e inspirata din fapte reale, acest lucru ne confirma faptul ca desi Biserica Catolica este un colos (d.p.d.v. numeric), este slaba din punctul de vedere al credintei si se usuca repede. Biserica Catolica s-a rupt de Biserica primara a Lui Hristos, iar astfel a fost parasita de Harul apostolic. Sa nu uitam ca toti apostolii au murit pentru Hristos, deci au fost martiri.
Deci tragem 2 concluzii: 1.Regizorii si mai marii lumii vor sa ne lepadam de credinta si 2. Biserica Catolica foarte greu poate genera martiri.
Astazi se vede ca aceasta religie nu are de-a face cu crestinismul. Invazia musulmana a fost sustinuta si oraganizata si de catre acaeasta asa zis biserica. Calauzele erau mexicani catolici, platiti de aceasta „biserica crestina” cu 1000 pe luna! Cine se uita bine si cunoaste istoria stie ca este o continuare a religiei babilonice. Sa fi roman si catolic este incompatibil, avind in vedere crimele comise impotriva romanilor. Cine este catolic nu este roman! Confuziile, nestiinta, lipsa de respect fata de propiul popor si tara sint tipice taranimii, care din fudulie se duce spre „minunatele valori” ale vestului iubit.
ApreciazăApreciază
Mor. Ce teorii pe-aici. Nu știu cum de n-am aflat de film mai repede. E pe listă, așa, ca să-mi fac și eu o părere.
ApreciazăApreciază