Fragmentul citit astăzi în ritul bizantin din Evanghelie, ne că Hristos vindecă 10 leproși, dar dintre aceștia numai unul (și acela samarinean) se întoarce să îi mulțumească Domnului.
Bisericile sunt pline de oameni care se roagă pentru câte ceva: pentru sănătate, avere, să își găsească perechea, să aibă succes în afaceri, să câștige la loto, să aibă ceva noroc, să scape de un necaz, să iasă cu bine dintr-un proces sau anchetă.
O categorie mai specială este formată din credincioșii care depășesc nivelul egoist al rugăciunilor lor și se roagă și pentru alții, pentru sănătatea lor, ba chiar și pentru pace în lume, pentru dreptate și ridicarea suferințelor în diverse colțuri de țară și de lume.
Însă testul credinței se găsește în rugăciunea de laudă și de mulțumire.Pur și simplu să ne rugăm lui Dumnezeu pentru că dorim să o facem, nu pentru că am avea o motivație anume pentru aceasta.
Credincioșia autentică aici se verifică: când mergem spre Domnul fără nicio problemă, doar pentru că vrem să dialogăm cu El, să fim în comuniune cu El, să ne simțim bine în Biserica Sa.
Dumnezeu și Biserica Sa nu sunt niște prestatori de servicii. Nu sunt depanatori ai vieților noastre. Dacă nu ajungem să ne raportăm la Dumnezeu ca la un Tată și nu ca la un instalator sau medic de pe ambulanță (că cerem ajutorul lui Dumnezeu numai când am făcut boacăna supremă, de obicei), dacă nu ajungem să înțelegem Biserica ca pe o familie din care facem parte și nu ca pe o instituție cu funcționari în reverendă care prestează servicii liturgice, ratăm credința. Chiar dacă ne vindecăm de lepră….
Bogdan DUCA 