Istoria poate să ne învețe multe despre prezent

Problema nu este a vinovăției și a nevinovăției politicienilor ci a corectitudinii actului de justiție.

Când au venit comuniștii în România, au arestat bună parte din clasa politică interbelică. Acei politicieni, în ciuda mitului recent, al unei perioade interbelice ca o vârstă de aur a României, erau corupți și prezidau o pseudo-democrație de multe ori sângeroasă.

Deci, într-o societate corectă, majoritatea politicienilor arestați de comuniști tot ar fi trebuit să ajungă în fața justiției și eventual într-o celulă de închisoare.

Ei erau cei vinovați de prăbușirea României mari, de tolerarea și apoi legiferarea rasismului ca politică de stat, de înăbușirea în sânge a unor greve și revolte altfel îndreptățite, de corupție, de fraude electorale. Politicieni care sunt acum nume de bulevarde sau împodobesc cu chipurile lor pereți de instituții, sunt de fapt niște ticăloși de prim rang.

Dar regimul comunist nu venise să facă justiție. Regimul comunist venise doar să distrugă polii de putere ai României regale pentru a îi înlocui cu alți poli de putere.

De aceea cei arestați de ei nu au avut parte de o justiție dreaptă. De exemplu, Iuliu Maniu nu a fost condamnat pentru cei 68 de mineri împușcați în 1928, când guvernul său a ordonat armatei să spargă greva de la Lupeni, ci pentru că era spionul englezilor (din păcate, și asta se pare că adevărat)….

Același lucru este vizibil și când ne uităm la ce se întâmplă în România ultimilor 10 ani. Nu avem justiție ci procurori și judecători, cu complicitatea unor servicii secrete și sub patronajul fățiș al unor ambadade aliate (așa cum ambasada sovietică patrona ”justiția” comunistă din anii 50).

Avem dosare fabricate, avem o ”justiție” mediatică, în care o anumită parte a presei, ce de multe ori nu își ascunde complicitățile și protectorii, e dedicată distrugerii câte unui politician care trebuie înlăturat.

Scopul este evident: nu asistăm la vreun act de justiție ci la lichidarea unei clase politice (cu bunele și cu relele ei) cu o altă clasă politică, aservită interselor noilor hegemoni.

Și la fel ca în anii 40, când Maniu și Mihalache erau înlocuiți de un Gogu, un Teohari, un Zăroni, oameni mult sub nivelul lor, la fel și acum, clasa politică care se rodase în anii 90 și primii ani 2000 este înlocuită de personaje caricaturale, de bușoi și chichirăi, de nicușori și de alți tineri frumoși și liberi de conștiință, care după cum se vede și cu ochiul liber, nu au nicio calitate pentru a fi conducători de țară, dar sunt suficienți ca paravane pentru adevărații conducători ai țării (dintre care unii au ….protecție diplomatică).