M-am tot certat și împăcat cu amicul Paul Hitter. Din punctul meu de vedere este prea impulsiv, prea agresiv. Plus că are și talentul de a cădea înspre extreme.
Dar așa e el: artist. Iar artiștii nu sunt nici doctrinari, nici nu pot fi monumente de moderație.
E un artist foarte bun și foarte postmodern. Arta lui ar putea fi încadrată într-un soi de postmodernism balcanic, curent în care se regăsește cu Bregovic, Kusturica, Harry Tavitian și atâția alți artiști din diverse domenii pe care i-a luat ”duhul locului” (adică al Balcanilor) și i-a pus la treabă.
Aici, în Balcani, lucrurile sunt tot timpul diferite față de restul lumii. Aici ideologiile mor (uneori chiar mor de râs), relativismele se sparg ca niște valuri de stânci.
E drept, aici avem și talentul de a ne sparge capetele înainte sau după ce ne-am sărutat cu lacrimi pline de dragoste prietenească la un pahar de tărie sau de vin…
Cu bune și cu rele suntem aparte. Iar acest aparte îl vezi în opera lui Paul Hitter.
Acum aflu că Paul este pus sub embargo de către geambașii din artă. Motivul este evident: Paul, deși artist ca și ei, deși cu studii pe afară lla școlile de artă atât de ideologizate de acum, nu are duhul lor: nu crede că a fi nonconformist trebuie să presupună să înghiți orice rahat ideologic cu polonicul, nu crede că arta e un moft și o justificare pentru neputințele omenești, nu acceptă să spună culorii maro, ”alb imaculat”.
Din păcate îmi e greu să îi spun lui Paul: ”stai liniștit că va trece”. Mediul artistic este atât de infestat de holera (că aia e boala care se lasă cu diaree- deci cea mai potrivită ca exemplificare) corectitudinii politice încât e greu de crezut ca Paul să fie receptat la justa lui valoare prea curând.
Dar îi spun lui Paul Hitter doar că sunt alături de el și de frumoasa lui familie și sper din toată inima că toată aceasta nebunie îl va face înțelept ca șerpii și blând ca porumbeii, cum ne îndeamnă un alt nonconformist sub embargo: Iisus Hristos.
Căci nici extrema cealaltă nu e bună, dragă Paul :).
Bogdan DUCA 