Mă duc la șaormeria de lângă mine să îmi iau o șaormitză cu ayran, exact cum îmi place mie: maioneză cu usturoi, sos barbecue, ceapă din abundență și salată verde peste cărnița de pui și cartofeii prăjiți, totul bine învelit în lipie.
Patronul este un turc foarte simpatic, care a învățat românește bine și cu care am ajuns să mai avem schimburi de opinii. Șaormarii sunt însă români, de-ai noștri. Mă știu și cu ei, mai ales că sunt foarte prietenoși cu Oblomov (e drept, și turcii îl adoră- dar turcii sunt turci, au o sensibilitate față de feline).
În timp ce șaormarul îmi pregărea șaorma exact după rigorile pretinse de mine, dar pe care le știe deja, mă ia să îmi explice nu știu ce cu Halep care joacă tenis cu nu știu cine și a făcut nu știu ce într-o repriză, și nu știu ce altceva în altă repriză.
Îi spun politicos că nu am habar de tenis, că nici măcar însurat cu Simona Halep nu cred că aș ajunge să am mai mult habar de tenis și că oricum nu prea înțeleg de ce să mă lovească patriotismul când unii se joacă cu o minge între ei.
Turcul mă aude și mă aprobă încântat. La care șaormarul vine cu replica:
”Ei, la dumneata înțeleg, ești turc, nu ai treabă cu Halep, dar la domnul Bogdan? El e român.”
La care turcul i-o întoarce:
”La noi, la turci, patriotismul e să faci armata. Și să o faci acolo, unde e pericol pentru țara ta, nu să te uiți la fotbal sau la tenis. Eu mi-am demonstrat patriotismul la kurzi, doi ani. Voi nici nu mai faceți armată, dar bine că sunteți patrioți că se joacă unii cu mingea!”
De acum o să mănânc șaorma de la el nu doar cu plăcere ci și cu un condiment suplimentar: respect.
Bogdan DUCA 
Tot din ‘patriotism’ i-au casapit turcii pe armeni si pe greci?
ApreciazăApreciază