La biserica ortodoxă de lângă mine, din Titan, am avut ocazia să văd la Canonul din seara aceasta nu mai puțin de 4 generații și 5 tipologii de preoți.
E, pentru studiosul fenomenului religios creștin ceea ce trebuie să trăiască un arheolog când vede stratificările pe o secțiune de teren. Practic vezi istoria Bisericii în câteva generații.
Mai întâi era un preot bătrân- peste 80 de ani. Ras ca în palmă (căci așa era pe vremea lui, nu era mișto să îți lași barbă…de popă), atent la slujire.
Era generația formată în anii 50- primii ani 60 când nu era comod să fii preot în societate. Lucrurile erau neclare politic, dar și social: nimeni nu încuraja respectul față de cler și era dificil să navighezi în societate cu corabia lui Hristos.
Ca atare preotul tipic al epocii știa că trebuie să viclean ca șerpii și blând ca porumbeii. El e preotul cumsecade, poate de multe ori lax din punct de vedere duhovnicesc, dar foarte grijuliu ca Biserica să nu fie afectată.
Crede în Dumnezeu, crede în Biserică. În primul crede cu un respect politicos. În Biserică crede cu o anumită duioșie- el trebuie să apere Biserica, nu Biserica să îl apere pe el.
Citește Canonul recitat, melodramatic, ca un actor, atent pe accente, ca să vedem că Biserica nu e formată din proști ci din elite.
Al doilea preot era preotul generațiilor 70-80. Când s-au format și apoi au intrat ei în pâine lucrurile o luaseră pe un făgaș normal. Comuniștii o lăsaseră moale de tot (nu că ar fi fost prea serioși în România) cu ateismul și lucrurile mergeau foarte bine pentru preoți. Leafa mergea, credincioșii erau credincioși, nu ca acum, autoritățile îl respectau și colaborarea cu regimul era reciproc avantajoasă. Dacă cineva făcea prozelitism în parohie, nu aveai nevoie de Scriptură și de studii de misiologie ca să îți aperi turma, Era suficient să îl suni pe tovarășul ofițer…de resort. Și turma lui Hristos era apărată de lupii sectanți de către cel mai neașteptat aliat: Securitatea și Partidul.
Acest preot este sigur pe el, arogant, golănaș, ironic. Fie e ras, fie e grijuliu cu barba lui: pe vremea lui era nu doar părintele ci și craiul parohiei. Cum altfel?
Crede în Dumnezeu? Categoric crede în Biserică, o instituție care îl legitimează social și îl stipendiază material.
Citește partea lui de Canon repezit, cu gândul la tocănița de vită pregătită de nevastă acasă.
Al treilea preot este preotul generației de clerici din anii 90- 2000. Este cel care a descoperit credința în marea explozie spirituală de după 1989.
E format bine intelectual și duhovnicește. Până la facultatea de teologie și în timpul ei a alternat conferințele duhovnicești făcute de ASCOR, pelerinajele la părinți îmbunătățiți cu lecturile teologice care umpleau librăriile.
A făcut facultatea de teologie fiind, prin bibliografie și grijă, de multe ori peste bună parte din profesorii săi de la facultate. Și acum citește, se mișcă bine printre rafturile librăriilor, încearcă să își facă lucrarea bine.
Îl vezi cum e stingher între colegii lui: pentru că el nu îi vede chiar colegi- sunt frați de slujire. Iar slujba nu o vrea chiar așa de repezită.
Crede în Dumnezeu care e chiar scopul său real în viață, care îi amprentează și credința în Biserică, și credința în soție și în lume. Crede în Biserică? Mai degrabă se încrede în ea.
Citește Canonul cu melos bizantin, atent la cuvinte, e impresionat de nuanțele duhovnicești de la găsește în paginile sfântului Andrei Criteanul și își promite că poate de Postul acesta va pune început bun.
Al patrulea preot este preotul de ultimă generație. E tânăr și se simte straniu cumva în veștmintele preoțești.
A făcut teologia ….nici el nu prea e lămurit de ce, dar știe că familia lui e mulțumită că a ajuns și el preot. În facultate nu a nutrit vreo altă pasiune decât să găsească echilibrul între a își trăi tinerețea și a trece examenele. Nu a citit mai mult decât cursurile și manualele.
Nu știe ce să spună despre Dumnezeu, dar are încredere în Biserică.
Citește partea lui de Canon împleticit, blocându-se în fața prea multelor nume din Vechiul Testament, încurcând levitul cu ….Leviticul.
Să nu credeți că aș desconsidera vreuna din aceste generații de preoți. Desigur, cum bine se vede din text, respect prima generație, o iubesc pe a treia, o înțeleg pe a doua și îmi e milă de ultima. Dar nu desconsider pe niciuna pentru că Dumnezeu a lucrat și lucrează prin toate patru ca, în ciuda oamenilor ei, Biserica să nu dispară.
Bogdan DUCA 
Vrei sa incep sa scriu de catolici? Iti spun ca nu ramine nimic din asa numita religie catolica! Stiu cine a facut-o si care a fost motivul. Un catolic de rang, din prostie, a confirmat acest motiv de curind, prin Feb. Daca te uiti binisor, deci nu f atent, vezi ca este o continuare a bisericii babiloniene.
ApreciazăApreciază