O listă de filme creștine și prietenoase cu creștinii de le-am văzut și le recomand

E Postul mare, suntem asaltați de filme proaste, ni se propune ca ”artă„ orice pornografie cu oameni urâți.
M-am gândit să fac o listă cu filmele creștine sau prietenoase pentru creștini, pe care le-am văzut eu. Sper să provoc o discuție și să facem o listă mai lungă, utilă tuturor.

Filme cu tematică biblică:
”Cele zece Porunci” (”The Ten Commandments”) din 1956. E un film clasic din toate punctele de vedere. Efecte speciale senzaționale pentru acea perioadă, replici recitate cu prea mult patetism teatral, scene care te fac să te gândești mai degrabă la un spectacol liric decât la un film.

Însă pentru cei care vor să vadă un film care să respecte și istoria biblică și să aibă și ”gustul” filmelor clasice de Holywood, e perfect.

”Iisus din Nazaret” al lui Zeffireli, desigur. E un film de impact, bine jucat, inteligent făcut. Înveți și Evanghelie, te prinde și acțiunea filmului.

”Patimile lui Hristos” de Mel Gibson. Eu îi mai spun ”Evanghelia după Mel”. E fascinant cum introduce în film un personaj: Diavolul. Este un film chiar dogmatic. Și deși i s-a făcut reclamă negativă că ar fi un film violent, eu cred că nu e chiar așa. Însă categoric e un film care te marchează.

”Risen”. E bine jucat, cu o narațiune confortabilă dar în același timp care te obligă să îți gândești credința. Și e ceva foarte natural în filmul acesta: te eliberează de ispita ”iconicizării” începuturilor creștinismului.
Filme clasice creștine:

”Quo vadis” (din 1951)- un produs clasic hollywoodian. Genul de film pe care să îl arăți copiilor ca să vadă cum era cinematografia în epoca sa de aur.

”Quo vadis” (din 2001)- o producție poloneză wow. Bine făcut, impresionant, dacă nu ai auzi vorbindu-se în poloneză intri în poveste, ajungi să te simți în Imperiul Roman în timpul nebuniei lui Nero. Nero e bine jucat, la fel și Petronius, chiar mai bine decât personajele principale. Și personajul Pavel e fain.

”Ben Hur”- nu l-am văzut pe cel din 2016, dar îl recomand pe cel din 1959. E filmul perfect pentru o după amiază în familie.

”For a Greater Glory”- istoria adevărată a martiriului sfântului Jose Luis Sanchez, un copil de 13 ani, al convertirii și eroismului generalului mexican Gorostieta (jucat wow de Andy Garcia) în contextul rezistenței creștine față de regimul liberal revoluționar mexican care, în anii 20 ai secolului trecut a interzis, practic, Creștinismul.

După ce l-am văzut, și acum mă salut cu un prieten cu ”Viva Cristo Rey! Eviva!”

Filme despre experiența creștină:

”Ostrov”- practic o filă cinematografică de pateric rusesc. Povestea unui sfânt nebun pentru Hristos, convingătoare, impresionantă și foarte corectă din punct de vedere doctrinar.

”Going my way”- film din 1944, relaxant, despre un preot și viața de parohie. Bing Crosby într-un rol fain. Nu vă spun mai multe, decât că a luat 7 Oscaruri când meritau ceva.

Comedii creștine:

Seria „Don Camillo” (anii 50)- mai multe comedii savuroase care descriu aventurile unui preot dintr-o bucată (dar și mistic) cu primarul comunist dintr-un orășel din Italia. Comedii savuroase de pe urma cărora te alegi și cu ceva înțelepciune creștină.

”Nu suntem îngeri” (”We re no angels”) din 1989- o comedie savuroasă despre convertire și…un miracol al Fecioarei Maria. Robert de Niro, Sean Penn și Demi Moore în niște roluri de primă clasă.

”Sunetul muzicii” (1965), desigur. O poveste de dragoste pură, creștină, în care o călugăriță catolică își descoperă vocația autentică, familia. Deși subiectul ar putea părea incorect religios, filmul e o capodoperă de inspirație catolică.

Filme care nu sunt explicit creștine dar merită toată atenția:

”Lord of the Rings”, desigur. Trilogia e o poveste faină, bine spusă, iar lecțiile ei sunt lecțiile creștine. Nu pot spune același lucru despre cele trei filme făcute după Hobbitul.

”Star Wars”- dar numai trilogia originală: 1977- 1983. Un film frumos, despre curaj, prietenie, luptă pentru dreptate, convertire la bine (Han Solo care alege să nu mai fie un nemernic) și fără erotisme ieftine și alte sentimentalisme. Celelalte filme nu mai întrunesc aceleași calități).

Filme de acțiune și în același timp creștine:

”The Book of Eli”- distopie, acțiune, sânge și…o poveste faină până la capăt despre ce salvează cu adevărat umanitatea.
”Țarul”- același regizor și cam aceiași actori din ”Ostrov” dar într-un film despre nebunul țar Ivan cel Groaznic și Biserica martirizată din pricina isteriei sale misticoide.

”The Body”, din 2001, cu Antonio Banderas preot catolic iezuit. Deși finalul are o tușă anticlericală, e totuși un film fain.

Horror:
Dacă vă place horrorul, sunt câteva filme creștine care vă pot speria și scoateți și câte o lecție de pe acolo, zic eu.

”Exorcistul” (doar partea 1), care (orice exorcist poate confirma) respectă procedurile din viața reală când vine vorba de exorcisme în Biserica Catolică.

”Exorcismul lui Emilly Rose”, făcut după un caz real. Tânăra din viața reală a devenit (sau va deveni) sfântă a Bisericii Catolice.

Sfârșitul lumii:

”Left behind” (trei filme). Primul e extraordinar, al doilea e ok, al treilea e prost. Pleacă de la o ipoteză (care nu e împărtășită de toți creștinii) că înainte de sfârșitul lumii cei drepți vor fi răpiți la Cer, să nu sufere timpurile de pe urmă.