Astăzi s-au împlinit 78 de ani de la moartea lui Nae Ionescu, categoric cel mai fascinant personaj al României intelectuale.
Recunosc că am fost și am rămas un cititor al lui Nae Ionescu- atât al filosofului cât și al jurnalistului.
Deși am ieșit din vraja lui Nae Ionescu, a cărui filosofie, departe de a fi originală, e mai degrabă un spectacol haotic de idei, am rămas fascinat de filosoful Nae Ionescu, de intelectualul Nae Ionescu, în care văd o paradigmă a gânditorului balcanic.
De la Socrate până la ….Slavoj Zizek, filosofia în Balcani a miizat mai mult pe spectacolul ideilor decât de sistematizarea lor argumentativă.
Românii au avut și ei, prin Nae Ionescu, Petre Țuțea, Emil Cioran o contribuție la acest fel de a face filosofie, specific acestui colț de lume.
Caracteristicile acestui fel de a face filosofie (care nu afectează și rezultatele propriu zise ale reflecției filosofice- de obicei modeste, glosări șarmante pe marginea filosofiei europene) este dialectica, stilul de causeur, filosofia ca jurnalism de opinie, epatare ideatică. Într-un cuvânt: filosofie de piață și de cafenea.
Fundamental pentru acest tip de filosofie este antidogmatismul său, relativismul și incapacitatea de a sfârși în formule serioase.
Îmi place să numesc acest fel de a gândi filosofic: filosofie de stabilopod- una care sparge valurile seriozităților filosofice și ideologice.
Or tocmai această filosofie de stabilopod este contribuția esențială adusă de gândirea acestor locuri, filosofiei occidentale.
Desigur, mai toți filosofii acestui curent balcanic simt ca pe o frustrare personală această superficialitate atât de străină filosofiei germane, dar și ca pe o obligație asumarea acestei seriozități, fie și formal.
Slavoj Zizek se străduiește să fie o voce a marxismului recent, dar în fapt se pot identifica nenumărate poziții radical conservatoare la acesta și destul de puțin marxism, la rigoare.
La fel și cu Nae Ionescu. E amuzant felul în care Nae Ionescu încearcă să inventeze o metafizică ortodoxă dar cum nu este realmente familiarizat cu teologia ortodoxă (care abia se năștea în perioada interbelică- ca să oferim o scuză filosofului român) așa că ….devine cel mai anticatolic (în declarații) gânditor catolic reacționar din perioada interbelică.
Ar mai fi și subiectul legionarismului lui Nae Ionescu, iar un mic și neserios spectacol de imagine a gânditorului român. Nae Ionescu era structural nelegionar. Însă Ionescu simte nevoia de a fi la modă cu studenții săi și cum aceștia au fost legionari, ajunge într-un mod caricatural să joace cartea legionară.Poate că și spera să ajungă măcar ministru în vreun viitor guvern legionar.. Dar nimic nu ne poate face să credem că Nae Ionescu nu ar fi optat pentru comunism, dacă societatea românească ar fi fost mai atinsă de ispita bolșevismului decât de cea a nazismului autohtonist….
Nae Ionescu e un personaj mare. Îi datorăm mai ales o generație- cea mai bună din istoria noastră intelectuală- pe care nu a învățat-o altceva decât să gândească curajos. Și e mare lucru.
În București sunt două locuri care mă fac să mă gândesc la Nae Ionescu: primul este, desigur, fresca din pridvorul catedralei patriarhale, unde neprietenul său, Miron Cristea, a poruncit să fie iconicizat ca diavol.
Al doilea loc este palatul Cantacuzino, unde Nae Ionescu îi punea coarne lui George Enescu. După ce o epuiza pe inepuizabila Maruca în pat, Nae ieșea în halat pe balcon și , cu țigara în mână, se conversa strigat cu prietenii ce își făceau plimbarea pe Calea Victoriei. Asta în timp ce George Enescu își compunea opera în căsuța din spatele palatului…
Cel care l-a încornorat pe Enescu a sfârșit încornorat de patriarhul Miron… 😉
Bogdan DUCA 
Si sint mai bune imbecilismele scrise de Nietzsche, Popper sau Hayek? Ultimii doi au scris pe banii lui David Rockefeller. Pt romanii proveniti din mediul rural cu siguranata, pt ca nu pot depasi aria de intelegere si manifestare chiriteasca la care adera cu regularitate. Este colacul de salvare pt toti, deoarece singurul tel in viata lor este sa fie peste ceilalti. Asta au avut in vedere si tortionarii al caror servicu era sa oamoare, chinuiasca si sa batjocoreasca romani. Nu si-au facut absolut nici o problema! A fost un mijloc de parvenire si atit! Trebuie sa incetam sa aruncam cu noroi in ai nostri! Intre timp au aflat si strainii „traditiile” astea si ne trateaza dupa cum se vede. Ce-au facut la si cu noi n-au indraznit prin alte parti cum ar fi Polonia si Ungaria!
ApreciazăApreciază