De ce papa Francisc e atât de criticat și victima celor mai teribile manipulări de presă?
Pentru că încă de la începutul pontificatului său, el a atacat mai subtil sau mai deschis un Creștinism confortabil.
Și nu e vorba de creștinismul confortabil al relativiștilor, saducheii acestui veac, ci de cel al conservatorilor, fariseii acestui veac.
Și de asta papa este atacat mai ales dinspre farisei.
Papa a atras atenția asupra unei ispite subtile și eficiente: aceea de ne justifica prin asumarea unui Creștinism confortabil.
Da. Sunt heterosexual, îmi plac femeile, îmi place mâncarea, păcatele mele sunt mândria, lăcomia, curvia chiar, nu pot face tot ceea ce Hristos și Biserica îmi pretind. Și evident nici nu îmi prea convine.
Însă sunt creștin și îmi place asta, ba chiar e o formă de identitate socială care îmi convine: atunci ce fac? mă transform într-un ferm cruciat împotriva prostiei ideologice a ”căsătoriilor” homosexuale și îmi reduc tot Creștinismul la această temă convenabilă, facilă (că realmente ea nu mă afectează pe mine), ba chiar ies și un pic de erou al credinței dacă plusez pe acest subiect.
Sunt creștin dar viziunea mea asupra lumii a fost marcată mai degrabă de istorii cu cavaleri decât de Evanghelii. De aceea, cu Biblia în mână și cu ochii la Fox sau Realitatea TV, aprob bombardarea unor popoare în numele libertății, adevărului, democrației, aplaud războaie de invazie care au ca scop ”eliberarea” unor popoare de niște lideri pe care i-am considerat eu ca fiind dictatori.
Ignorând Evanghelia, cred că ar trebui pusă mitraliera pe refugiații care năvălesc în Europa ”mea creștină” pentru că, nu e așa?, există riscul ca printre ei să fie și teroriști.
Dar în schimb sunt în fruntea mișcării pro-life. Ba chiar investesc toată disponiibilitatea mea creștină în această bătălie, ajungând să mă autoconving și să mă justific, zic eu, în fața lui Dumnezeu, că un copil ucis prin avort e mai victimă decât un om ucis de o bombă aruncată în numele….libertății și democrației.
Da. Papa Francisc e conștient ca și noi că avortul e o crimă și transformarea homosexualității în normă socială firească este o abominație. Dar a devenit conștient și de faptul că de pe urma avortului și a devierilor ideologice postmoderne profită și o erezie veche și în același timp nouă: pe care el o numește neo-pelagianism, cu explicațiile doctrinare de rigoare, dar ar putea fi numită și neo-fariseism.
Această erezie face ca în numele unor virtuți să ajungem să ignorăm alte păcate, ca pornind cruciade în numele lui Hristos, să ajungem la logica celebră a cruciatului care, neputând să mai distingă creștinii de dușmani a spus: ”ucideți-i pe toți, Dumnezeu îi va alege apoi pe ai Săi” (logică pe care mulți pretinși creștini conservatori o au când vine vorba de…refugiați, de exemplu).
Homosexualitatea și absurdul ei ajunge să justifice în Biserică pe unii creștini care atât de mulțumiți că nu sunt ”precum sodomiții”, ajung să fie caiafe cinice și morminte văruite…
Papa Francisc, atrâgându-ne atenția că ”morala nu începe de la curea în jos”, dar și că nu noi suntem măsura moralei, ci Evanghelia, ne face un serviciu nu doar apostolic ci și istoric. Avem nevoie de o astfel de trezire. Și nu doar noi , creștinii catolici, ci toți creștinii care au ajuns să aplice Evangheliei logica unui alt mare conservator contemporan, George Becali (acest Donald Trump valah) care spunea că subliniază cu galben ce îi place într-o carte și cu roșu ….ce nu citește.
Bogdan DUCA 