Marx, marxism și dublul lor centenar

La 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx, în orașul său natal s-a deschis o casă memorială cu o expoziție permanentă, s-a inaugurat o statuie de 6 metri făcută cadou de chinezi urbei și au avut loc mai multe evenimente de celebrare. Presa occidentală s-a întrecut în articole apreciative, sau chiar elogiative la adresa filosofului german.
Șeful Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, un politician creștin-democrat, a fost eroul acestei celebrări, tocmai prin tonul său elogiativ la adresa părintelui celor care ar trebui să îi fie adversari ideologici: stânga europeană.
Au fost desigur și contestări ale evenimentului, un bun prilej de a aduce din nou aminte de crimele comunismului ca și de eșecul gândirii marxiste.

Adevărul este că aceste celebrări nu au făcut decât să confirme un adevăr pe care nu îl putem contesta: Karl Marx este gânditorul cel mai important al modernității, obligând pe toți să se raporteze la el, chiar și la 200 de ani de la naștere.
Nu putem scăpa de Karl Marx.
Motivul este simplu: moștenirea lui Karl Marx este mult mai complexă decât ne-am putea imagina la o privire superficială. Pentru noi, cei din estul Europei, Marx este asociat cu imperialismul sovietic. Dar în America latină este asociat cu lupta împotriva imperialismului american. În estul Europei, marxismul a fost asociat cu anticreștinismul, în America latină a fost asociat cu….creștinismul catolic și aspirația acestuia de a ajuta pe cei săraci.
În Africa și Asia fost colonială, marxismul a hrănit și hrănește aspirațiile de libertate și de dreptate socială ale fostelor colonii. Dar a hrănit și dictaturi criminale.
În numele marxismului s-a construit gulagul, dar tot în numele marxismului s-a luptat împotriva dictaturilor militare din America latină, din Asia, din Africa, susținute de fostele puteri coloniale.

Noi nu am dorit marxismul, în România, de exemplu. Dar nu e mai puțin adevărat că în Vietnam populația a luptat cu un eroism extraordinar împotriva americanilor și guvernului dictatorial (dar anticomunist) pe care îl susțineau americanii, în numele lui Marx.

Universitățile occidentale chiar sunt marxiste. Sunt chiar mai marxiste decât cele care funcționau în lagărul socialist. La fel, motivele acestui marxism sunt mult mai nuanțate decât ne place să credem dacă ne ascundem după niște lozinci anticomuniste.
Marxismul a triumfat discret în Occident, dobândind hegemonia culturală. Dar a dobândit-o pentru că nu a avut ce să i se opună. Influența marxistă în istoriografie, în sociologie, în studii culturale, în teologie, în filosofie, nu a găsit realmente un adversar de anvergura filosofului german și a urmașilor săi.
De altfel chiar și această comemorare a arătat că opoziția la Marx se reduce la o rățoială auto-victimizatoare, nu la construcția unei alternative la viziunea marxistă.

Crimele comunismului sunt invocate ca un argument destul de telenovelistic, ignorându-se faptul că regimurile comuniste au avut un talent monstruos de a se autodevora. Dacă veți cere o listă a victimelor lui Stalin, veți vedea că ea era dominată de…comuniști.
Și că Vasile Luca (unul din cei mai importanți lideri comuniști români) a fost coleg de celular cu …:Corneliu Coposu. De unde și paradoxala situație în care mulți care vorbesc în numele victimelor din închisori ale comuniștilor, trebuie să vorbească și în numele lui Buharin, Zinoviev, Kamenev, Ana Pauker….
Chiar această autodevorare a salvat marxismul, paradoxal. Troțkismul, o formă radicală a leninismului, care făcea ca stalinismul să pară ceva blajin, a căpătat o presă foarte bună pentru că…..Troțki se împotrivea lui Stalin.

Apoi Marx a triumfat… Capitalismul cu care lupta el a apus fiind înlocuit de multinaționalele corporatiste. Acestea au distrus realitatea de proprietate privata (cu ajutorul burselor, desigur) deși au păstrat conceptul, au creat puteri suprastatale, care dizolvă, cum dorea și Marx, granițele,
În corporațiile multinaționale se aplică principiul: ”de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi„, cum nu se aplica în comunism, Mecanica instituțiilor de tip corporație multinațională permite ca idealul comunist, al depășirii claselor, să fie realizat. Poți începe ca prăjitor de chiftele la McDonalds și sfârși ca manager regional sau chiar și mai sus. Tot ce trebuie e să fii obedient și disciplinat.
Clasele au dispărut diluate tocmai de criza burgheziei (exact cum prevăzuse Marx) și de apariția conștiinței de clasă a proletariatului- ceea ce era inevitabil căci, spre deosebire de țăranul medieval, căruia i-a luat un mileniu să capete conștiință de sine; lucrătorul urban e obligat chiar prin natura muncii sale la alfabetizare și la consecințele sale sociale.
Social, același traseu prevăzut de Marx a dus inevitabil la distrugerea Creștinismului. Cu cât o societate e mai ”capitalistă” (a se citi, autentic marxistă) ea este și mai atee, mai indiferentă religios, mai dușmănoasă cu tradiția.
Marx vorbea despre disoluția familiei ca instituție revolută Nu în China asistăm la legiferarea tuturor neroziilor sexuale cu efectul evident al distrugerii relațiilor tradiționale între oameni. Asistăm în SUA, în UE, în țări care altfel se consideră ”capitaliste”.
Din păcate, aceste lucruri duc inevitabil și la consecința ultimă a gândirii marxiste: comunismul, o societate ce nu poate fi altfel decât totalitară.
Iar totalitarismul își arată semnele peste tot în ultima vreme…

Soluții la Marx? Liberalismul actual este o pledoarie pentru corporații și pentru eficiența lor socială și un manifest contra statelor naționale și formelor tradiționale de conviețuire. Deci nu este o soluție, decât punctual, filosofic (citind pe Popper și încercând să nu te lași dus de tot de viziunea sa, destul de anticreștină, dacă mergi până la consecințele ultime).
Soluția adoptată de mine este cea iudeo- creștină: a resemnării active. Refuz să mai fiu revoluționar, preferând să subliniez tot timpul că pe acest pământ nu trebuie să ne facem iluzii și speranțe prea multe și că rugăciunea pe care o rostim cel mai des nu ne spune: ”să vină ideologia mea” ci cere lui Dumnezeu ”să vină Împărăția” Sa, care nu este de pe acest pământ.
Și foarte important, să nu uităm atunci când luptăm ”cu comuniștii” că și ei sunt oameni, și ei sunt chip al lui Dumnezeu, iar ura nu construiește.nimic bun, chiar dacă e mânată de anticomunism, antifascism, antinazism sau anti-islamism…