Eu datorez un lucru esențial papei Francisc, care pentru mine a fost ca o convertire.
Papa Francisc a atras de mai multe ori atenția asupra unei ipocrizii atât de „sfinte” încât nici nu te prinzi că este ipocrizie și o porți în piept ca un soi de titlu de glorie.
Este vorba de o ipocrizie care face ravagii mai ales la dreapta conservatoare, și de asta papa Francisc e acuzat mai ales de aici de toate relele.
Cum se manifestă această ipocrizie? Dându-ți un subiect, corect, moral, creștinesc, dar care te afectează pe tine prea puțin sau spre 0. de care tu te ocupi cu tot elanul, zelul creștin, pornești cruciade în numele lui, în timp ce:
a) îți uiți și îți justifici propriile păcate;
b) comiți păcate în numele apărării virtuții pentru care lupți tu.
Exemple?
Sunt o grămadă de creștini atât de supărați pe homosexuali și păcatele conexe lor, dar complet ignoranți la nedreptatea, sărăcia, lipsa de dragoste care rănește lumea noastră creștină.
Sunt o grămadă de creștini atât de îngrijorați de soarta Europei creștine încât pentru apărarea ei iau Evanghelia, o aruncă la gunoi și propovăduiesc sfânta ură față de musulmani.
Sunt o grămadă de creștini care atât de mândri că sunt puri sexual, ajung atât de impotenți încât nu mai pot să iubească pe aproapele lor. Ce să mai vorbim de departele?
Această sfântă ipocrizie este ticăloasă pentru că nici nu ne prindem că suferim de ea. Ne oferă așa o pasiune pentru cruciadele noastre încât riscăm să ajungem niște monștri invocând lucrarea lui Dumnezeu.
E foarte greu să îți revii din ea. Pentru că ea nu te lasă prins cu nădragii în vine. Nu! Ea te pune chiar la rugăciune- e drept, una ipocrită. Ea te plimbă pe la biserici, te ține ocupat în cruciade și diverse cauze sfinte, îmi propune și îmi livrează exact acele părți din Creștinism care mă afectează cel mai puțin pe mine, personal, dându-mi impresia că ar fi cele mai importante. Asta în timp ce problemele mele cu trăirea Evangheliei devin brusc secundare. Sau chiar terțiare… Să salvez eu familia tradițională, să distrug eu corectitudinea politică, să feresc Europa de islamizare și apoi o să mă ocup și de mine să fiu mai iubitor cu aproapele, mai atent la diverse probleme pe care le fac celor din jurul meu…
Ce e mai atroce decât, și mă spovedesc aici, să fiu foarte pro-life, să fiu foarte ferm împotriva avorturilor (ceea ce e foarte bine, desigur) dar să ajung să spun că războaiele sunt necesare, să aplaud (cum am aplaudat acum ani) atacarea Afganistanului, atacarea Irakului, bombardarea unei țări, uciderea unor oameni? De ce avortul unui copil e mai crimă decât uciderea unui om prin aruncare unei bombe în numele democrației peste orașul lui?
Bogdan DUCA 
As vrea sa stiu ce vede cand se uita prin Spatiul din centrul Monstranz-ei?
ApreciazăApreciază