Am amuzat pe câțiva prieteni spunându-le zilele trecute că aș cinsti un pahar de vin pentru Sfinții Apostoli, dar nu aș ține un post pentru aceștia.
Astăzi cinstim pe Petru și pe Pavel, cei mai importanți dintre Apostolii lui Hristos. O facem cu Liturgii, unii dintre noi după ce am ținut mai multe zile de post.
Însă această sărbătoare este o sărbătoare de bucurie și de mulțumire: lor le datorăm faptul că suntem creștini, că avem șansa mântuirii prin botez.
Dacă ei și mulți (din păcate nu toți) dintre urmașii lor, nu ar fi luat la bătut drumurile lumii pentru a vesti Evanghelia și a întemeia Biserici locale, acum am fi aruncat pe câte unul dintre noi în sulițe ca să trimitem soli la Zamolxe, sau am fi încercat să ghicim viitorul în intestinele câte unui bou jerfit lui Jupiter….
Însă nu e doar mulțumire și bucurie aici. Este și responsabilitate. Porunca Domnului este aceea de a vesti frumusețea Creștinismului la toată lumea, de a propune tuturor Evanghelia, de a fi urmași ai apostolilor.
Apostolii poate că se bucură, deși nu prea văd de ce, că ne punem la regim cu legume cu câteva zile, uneori chiar săptămâni, înaintea sărbătorii lor, dar sigur sunt foarte triști să vadă că atât Bisericile cât și fiecare dintre noi și-au pierdut elanul apostolic misionar, unii și unele parțial, alții și altele chiar de tot.
Pe Apostoli i-ar bucura mai tare să vadă cum creștinii propun celorlalți Evanghelia, nu cum mănâncă iahnie fără cârnați. Pe Apostoli i-ar bucura să vadă cum în Biserică titlul de ”apostolic” nu e doar o aroganță a câte unei Biserici locale de a se crede ”a lui Petru, a lui Paul sau a lui Andrei”, ci să vadă cum fiecare episcop, fiecare preot, fiecare diacon, fiecare credincios, se pune în slujba Evangheliei, renunță la ispita de a se închide într-un ghetto liturgic, etnic sau mitologic și încearcă să se deschidă spre ceilalți, să propună Adevărul tuturor.
Bogdan DUCA 