Se apropie Crăciunul

Cu fiecare zi se apropie Crăciunul. Grijile ne năpădesc: ce cadouri să luăm? Pe cine chemăm ca oaspeți? Unde ne înființăm ca musafiri? Ah! Trebuie să facem și curățenie generală….

Stresul care pregătește o sărbătoare asigură, paradoxal, reușita sărbătorii. Sărbătoarea însăși vine ca o eliberare de acest stres, ceea ce face ca ea să fie plăcută chiar dacă sarmalele nu au fost cele mai reușite, ospeția cea mai plină de bucurii, cadourile cele mai inspirate.

Dar sărbătorile nu sunt despre asta. Crăciunul nu este despre brad, nu este despre cadouri, nu e despre sarmale, nu e despre prieteni. Nu este nici măcar despre familie.
Este o sărbătoare, în ciuda propagandei oficiale, mai….individuală. Este despre relația mea cu Dumnezeu, despre relația ta cu Dumnezeu, este despre relația ei/lui cu Dumnezeu.

Dar, ca de obicei, ne apropiem de Crăciun așa cum ne apropiem de orice moment de introspecție: făcându-ne că nu vedem faptul că totul este de fapt despre mine.

Ziua de naștere a mea, de exemplu. E despre mine. E despre ce am făcut, e despre ce vreau să fac pe mai departe.
Și? Fac petrecere, mă împrejmuiesc de prieteni, dau muzica tare, mănânc bine, mă îmbăt, eventual, ca să….uit despre întâlnirea cu mine.

Așa și cu Crăciunul și cu alte sărbători….

Pur și simplu ratăm cu veselie esențialul. Îl ratăm pe Iisus.

Să nu se înțeleagă greșit: nu propun aici vreun Crăciun ascetic, fără cozonaci, sarmale, vin, familie și prieteni.
Propun însă un Crăciun cu Iisus. Propun un Crăciun în care să citești ceva din Evanghelii. Propun un Crăciun în care, după ce se închide nebunia și se lasă noaptea, să aprinzi instalația din brad, să îți pui un pahar de suc/vin/apă, dacă ești fumător, să îți aprinzi o țigară, să te așezi pe un fotoliu/canapea, să te uiți la brad, la o icoană a Nașterii pusă lângă brad, la iesle (ideal să ai una- dacă tot am adoptat bradul de la apuseni, de ce nu și ieslea?) și să te gândești:
”Ce e Iisus pentru mine?”
”Chiar contează el în viața mea?”
”Dacă zic că da, cum, în ce fel contează, dacă tot spun asta?”
”Oare chiar am habar de ce vrea Iisus de la mine?”
”Îmi cunosc credința?”
”Ce vreau să fac eu cu viața mea? Oare Iisus nu mă poate lămuri?”

Și după ce ți-ai terminat paharul/țigara, să îngenunchezi, sau să te pleci ușor din fotoliu, dacă ești prea comod, și să vorbești un pic cu Iisus. Fie doar să îi spui ”La Mulți Ani!”. Doar e ziua Lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s