Încă un pas spre Crăciun: salata ”de boeuf”

Da. Salata ”de boeuf”, nu vă mirați…..
E nelipsită pe masa de Crăciun (tocmai ce m-a sunat mama să mă întrebe dacă să facă când vin acasă de sărbători: cum nu?). Deși e de boeuf, adică vită toată ziua, majoritatea însă o facem de pui.

Istoricul acestei salate este rusesc, în ciuda numelui franțuzesc. Era o delicatesă a Rusiei țarilor și aristocrației, ”tortul” sărat care deschidea ca aperitiv orice masă respectabilă. Căci de pe atunci era o obsesie a prezentării sale cu multe ornamente, ca a unui tort de lux.

Rețeta este discutabilă. Există legende că a dispărut, la fel cum multele variante ale acestei salate pot pretinde statutul nobliliar de salată originală (chiar dacă ”boeuf”-ul a rămas numai în nume).

Odată cu venirea sovieticilor la putere, apoi în restul țărilor comuniste, salata de ”boeuf” a intrat în casele tuturor oamenilor ca un soi de gustare a vieții de lux, de care aveau parte în vechiul regim doar privilegiații.

A venit la pachet cu sărbătoarea revelionului (care în calendarele ortodoxe ”pe vechi” cade înaintea Crăciunului, deci strică postul- de unde și un efort al comuniștilor de a plusa pe tema acestei sărbători).
Și revelionul nu era ceva ”tradițional” ci o recepție aristocratică sau burgheză. Era ”reveillon”, nu revelion.

Revelionul a devenit și el bun comun, al întregului popor, gustare democratică dintr-un lifestyle burghez și aristocratic. Toată lumea sacrifica bani și grijă ca de revelion să fie îmbrăcat elegant, să mănânce chestii bune, să guste băuturi rafinate, să fumeze țigări de foi, să danseze, etc..

Revelionul devenise recepția proletarului și neo-burgheziei comuniste.

Iar salata ”de boeuf” a venit la pachet cu această sărbătoare, adăugându-se apoi, ilicit, meniurilor de la alte sărbători neagreate de regim dar ținute de popor, de la opincă la dictator (Crăciunul și Paștile).

Dar de ce să vorbim despre salata ”de boeuf” într-un parcurs spiritual, totuși, spre Crăciun?
Pentru că, asemenea bradului, asemenea porcului (despre care vom vorbi la timpul său), asemenea betelei, pur și simplu s-a impus ca parte a Crăciunului.

Și nu e rău.

Gândiți-vă câtă teologie poți scoate dintr-o salată care se declară de vită dar e de pui, cu rețetă știută de toată lumea (ce gospodină nu se pricepe?), dar totuși învăluită în mister, care este un tort și nu e?

Apoi gândiți-vă că acest fel cu origine atât de aristocratică, de îl savurau doar țarii și companionii lor de lux, e acum pe mesele noastre ca să îl serbăm pe Țarul Universului care s-a făcut om pentru ca noi să fim părtași la îndumnezeire.

Poză ”furată” de pe gustos.ro