Încă un pas spre Crăciun: dreptul Iosif

NOTĂ! Acest text nu este pentru ochi care se ”smintesc” ușor, nici pentru minți pentru care evlavia bate cugetarea. De aceea vă rog, pentru pacea tuturor, să evitați acest text dacă nu sunteți dispuși să ieșiți din comoditatea propriei evlavii… Mulțumesc.

Despre Iosif știm foarte puține. Și pentru a proteja și mai bine propriile noastre credințe, vrem să știm și mai puține.
Hai să ne facem un pic de curaj și să ne punem în pielea lui.
Iosif, un tâmplar (alți exegeți atenți la detalii spun că de fapt ar fi fost pietrar), din Nazaret se logodise cu Maria.
Adică cu alte cuvinte, după cum se întâmpla pe vremea aceea, familia lui Iosif și familia Mariei se înțeleseseră în prealabil pentru această căsnicie. Se negociase zestrea, se negociase și contribuția viitorului soț și ambele familii, ca și întreaga comunitate se pregătea mulțumită de întemeierea unei noi familii: o familie între doi evrei din neam bun, urmași ai lui Abraham, credincioși, care și-ar fi dus viața respectând Legea și încercând să iubească pe Dumnezeu și pe aproapele.

Lăsați, vă rog, poveștile pioase cu Iosif bătrân și văduv. La fel, poveștile fără niciun sâmbure de adevăr cu Maria crescută la Templu. Pur și simplu vorbim de normalitate cu toată frumusețea ei: doi tineri normali, din două familii evreiești normale, din ”clasa de mijloc” a societății acelor vremuri, locuind într-un, să îi spunem, orășel: Nazaret, un mic, provincial, banal loc din Iudeea acelor vremuri din care nimeni nu aștepta nimic special: doar normalitate.

Dumnezeu a ales normalitatea pentru a se întrupa. A ales firescul.
Ei bine, promisiunea de nuntă este făcută, lucrurile merg în direcția cea bună și Maria, după ce pleacă la verișoara ei, Elisabeta, se întoarce acasă….însărcinată.
Ea spune și familiei, și lui Iosif, o istorie care, hai să recunoaștem, ne-ar fi imposibil să o credem dacă am fi în pielea lui: că un înger i-a apărut și i-a vestit că va fi mama lui Mesia. Apoi a rămas însărcinată.
Legea lui Moise era foarte aspră în astfel de cazuri. Maria ar fi fost repudiată și chiar ar fi putut sfârși ucisă cu pietre. Și chiar dacă ar fi scăpat de execuție, pentru că romanii nu priveau cu ochi buni aceste obiceiuri barbare pentru ei, ea și familia sa ar fi primit un stigmat foarte greu de purtat. Nu s-ar mai fi putut mărita și cine știe care ar fi fost teribila ei soartă? Poate chiar mai grea decât lapidarea…. Acelea erau vremurile.
Iosif ar fi fost în schimb exonerat de orice vină, și și-ar fi putut reface viața cu o altă soție, eventual însoțit de compasiunea comunității.

Deci pentru contextul acestor vremuri, Iosif nu avea altă ieșire rațională decât repudierea Mariei.
Însă Iosif era drept și o iubea pe Maria. Nu dorea un astfel de destin pentru Maria și copilul ei.

De aceea a ales o cale teribil de grea. Ne spune evanghelistul Matei că „a voit să o lase în ascuns”.

Să nu trecem prea ușor peste aceste cuvinte puține din Evanghelie.
Iosif dorea să fugă din Nazaret, să plece în alt oraș și să înceapă o altă viață: evident că de la 0. Acesta este sensul ”lăsatului în ascuns”.
Odată fugit de acasă, comunitatea l-ar fi acuzat pe el de imoralitate (se culcase cu Maria înainte de mariaj) și de lașitate- își părăsise copilul.
Onoarea Mariei nu ar fi fost deloc pătată, averea lui Iosif ar fi trecut pe numele ei și și-ar fi putut crește copilul cu demnitate în mica comunitate din Nazaret.
Sincer, câți dintre noi am fi în stare de sacrificii similare cu cel gândit de Iosif? Ne dăm foarte ”bărbați” dar ne temem de asumare și în lucruri mărunte, nu în opțiuni atât de mari.
Sacrificiul lui Iosif este uriaș. Și puneți-vă în pielea unui mic meșteșugar din Iudeea secolului I. Nu era chiar atât de ușor să părăsești protecția clanului, familiei, să îți pui singur un stigmat și apoi să duci o viață precară, căutându-ți norocul pe cine știe unde, de dragul unei femei care era însărcinată cu un copil care nu e al tău.
Ei bine, Iosif vrea să facă asta.
Domnul, impresionat de un astfel de tată adoptiv, dispus la orice sacrificiu, știe că acesta este cel mai bun părinte pământean pe care și-l poate dori.
Și înger vine în vis și îi spune lui Iosif nu să se sacrifice ci să fie încredințat că Maria va fi soția lui curată și că acest prim copil al căsătoriei lor nu e un copil oarecare: este Mesia.
Sincer, mie mi se pare incredibil acest om….


2 gânduri despre „Încă un pas spre Crăciun: dreptul Iosif

  1. Cât raționament. Câtă ieșire din comoditatea propriei evlavii… cu prețul intrării într-un subiect pe care îl prezentați cel puțin jenant. E bine măcar că dl Bogdan din Moinești a mai rezolvat o dilemă pe ziua de azi. Aceea a întrupării Domnului în firesc. Să-i fie de bine 🙂
    Apropo, ce membri din familia Fecioarei Maria au rezolvat ,,negocierile pentru nuntă”? :-))
    Vă rog doar să nu revărsați potopul erudiției și al aroganței peste mine, sărumâna.

    Apreciază

    1. Ca în orice familie tradițională evreiască, negocierile pentru nuntă erau făcute de tați, sau, dacă aceștia erau decedați, de mame, unchi,
      Nu Bogdan din Moinești a rezolvat aceste ”dileme”. Nici nu sunt dileme ci doar concluzii firești pentru orice om care a studiat cât de cât mediul Israelului biblic.
      Hristos nu se naște în Moinești sau de unde sunteți dumneavoastră, ci în Iudeea. Nu se naște într-o familie de dreptslăvitori creștini români, ci într-o familie de credincioși evrei.
      Ca atare, obiceiurile evreiești și cele specifice acelui moment istoric sunt și cele referențiale.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s