Încă un pas spre Crăciun: magii de la Răsărit

Cine nu a auzit de cei trei magi ce au venit la Ierusalim, apoi la Betleem, ca să se poată închina pruncului Iisus?
Legendele despre ei au înflorit în perioada creștină. Astfel au primit nume: Gaspar, Melchior și Balthasar. După altă legendă, cei trei erau de fapt 4, unul dintre ei rătăcindu-se pe drum pentru a ajunge la Ierusalim 33 de ani mai târziu: când Iisus era răstignit.

De asemenea pietatea populară uneori superstițioasă , dar și spiritul comercial al unor clerici a făcut ca să avem ”moaștele” celor 3 magi (le puteți vizita în catedrala din Koln), așa cum avem ”păstrate” și darurile oferite de aceștia Domnului (se găsesc la o mânăstire din Athos).

O altă legendă îi face din magi, regi. Poate pentru că exista o rezervă pioasă a unor creștini de a credita niște magi păgâni cu darul de a prevedea venirea lui Hristos.

Însă ieșind din legendă și intrând în istorie, știm câte ceva despre ei.

Mai întâi că știm despre instituția magilor. Aceștia sunt preoții religiei zoroastriene, din Persia de altădată, Iranul de astăzi. Această religie străveche, diferită radical de iudaism și de creștinism, fie și pentru că era dualistă, avea/are (mai sunt mai puțin de 200 de mii de zoroastrieni în întreaga lume) și multe elemente teologice complementare cu iudeo-creștinismul.
Astfel și zoroastrienii așteptau (de fapt încă așteaptă) un salvator eshatologic: Saoșiyant, ce urmează să se nască dintr-o fecioară.
Deci foarte probabil cei trei magi ajunseseră la concluzia (după ce consultaseră astrologia) că urma să se nască Saoșiyant, mesia al lor. Sau, am spune noi, creștinii, Duhul Sfânt le dăduse un ghiont…
Cert este că nu putem să ignorăm, iar chiar prezența pozitivă a magilor din Evanghelia după Matei ne arată clar lucrul acesta, faptul că Dumnezeu încearcă să lucreze și cu mințile și sufletele celor și din alte religii. Duhul bate unde vrea El iar Domnul lucrează cu cine vrea El, fără să țină cont de canoane și idei preconcepute.

Magii de la Răsărit din Evanghelie au fost mai receptivi față de influența Domnului decât regele Irod, preoții și cărturarii săi. Și e bine să nu uităm nici lucrul acesta. Pentru că de multe ori ajungem să ne justificăm atât de tare prin dreapta noastră credință încât pierdem din vedere că există și o libertate și o inteligență ce sunt necesare, nu doar o încrede (în) dogmatică.