Despre conservatorismul autentic. ”Conservatorul” român

A fi conservator occidental pe bune în vremurile astea e o ….dramă. Ce dramă? E o tragedie. Doar Dumnezeu te mai poate salva, dacă ești conservator.

Iar motivul este simplu: a fi conservator înseamnă a fi contra așezării actuale a lumii occidentale.

Nu poți să fii conservator și să nu vezi că SUA este radioactivă și îmbolnăvește lumea cu inepții ideologice. Și asta nu de ieri, de astăzi, ci de vreo 20 de ani (inclusiv sub administrații republicane). Și nu o face oricum, inocent, ci ca politică asumată.

Nu poți să fii conservator și să nu vezi că UE este un proiect ideologic, explicit anticreștin, explicit anti-european, dacă prin Europa înțelegem cultura și civilizația europeană, nu amalgamul de lozinci ego-gay-trans-postdemocratice.
Nu poți să fii conservator și să nu vezi efectul cancerigen al secularizării asupra Bisericilor Creștine și moartea creștinismului în Occident.

Nu poți să fii conservator și să nu vezi degenerarea constantă a elitelor și cum universitățile Occidentului au devenit adevărate circuri ideologice, pline de clovni și saltimbanci ai spiritului.

Nu poți să nu remarci, dacă ești conservator, degenerarea rapidă a elitelor intelectuale, artistice și politice din societățile occidentale.
Nu poți, dacă ești un conservator educat (așa se spune despre conservatori, că sunt educați) să nu vezi că întregul Occident este prins de ani de zile în vârtejul unor manipulări ce distrug constant spiritul critic și capacitatea de raționare a cetățeanului mediu.

Desigur, poți fi pro- sau contra lui Putin. Poți fi pro- sau contra lui Erdogan. Poți fi pro- sau contra- lui Xi, dacă ești un conservator autentic.
Dar nu poți să fii atât de orb încât să nu înțelegi că Occidentul are cancer metastatic, iar pentru asta nu e de vină nici Putin, nici Erdogan, nici Xi, nici Islamul… Pur și simplu Occidentul moare.
Și cum trăiești în Occident, opiniile tale pro sau contra Rusiei sunt….secundare.
Nu poți să stai într-un wc împuțit de autogară europeană, să contempli pișoarul înfundat în care băltesc niște jointuri fumate, ca pe o capodoperă de Duchamp și să comentezi morocănos pe Fb: ”ce aveți dom le cu toaleta noastră? Voi știți cum put alea din Rusia?”. Știu, nu știu, eu mă …în Europa, nu în Rusia.

În România există un grup foarte vocal și relativ vizibil de „conservatori”: Papahagi, Paleologu, Baconschi, Neamțu, Bănescu….
Oameni educați, cu pretenții, cu ifose, cu demnități și sinecuri obținute în cariere interesante. Au făcut politică, ajungând parlamentari, ambasadori, miniștri, sau măcar au aspirat la astfel de fotolii, invocând cariera lor academică.
Iar pe plan academic și intelectual și-au speculat imaginea politică. Parafrazând o subtilă ironie la adresa lui Cantemir, făcută de academicieni germani (dar nedreaptă în cazul principelui turco-româno-rus), se poate spune despre ei că sunt ”politicieni între intelectuali și intelectuali între politicieni”.

În limbaje solemn pretențioase, invocând nume mari, jucând snob pe scenele de teatru social și mediatic, acești intelectuali au mers tot timpul după mirosul puterii, singura care i-a atras.

Faptul că Rusia nu investește în ”agenți de influență” în România este simplu de dovedit: oamenii de mai sus nu sunt agenți de influență ruși.
Dacă Rusia i-ar fi flatat: cărțile lor traduse și publicate la Moscova, conferințe la Petersburg, Volgograd sau chiar și Novosibirsk, vodka de calitate, caviar și, desigur, bani, acest grup ar fi fost acum, savant, doct, solemn și pretențios, un mic cor explicativ al importanței capitale a Rusiei pentru salvarea Europei creștine.

Așa cum dacă Institutul Confucius i-ar băga în seamă excitându-le orgoliul, ar teoretiza excitați despre social conservatorismul intrinsec al comunismului chinezesc.
Nu mă credeți? Gândiți-vă că majoritatea acestora au fost pudeli și pisoi de casă ai unui Traian Băsescu și a unei Elena Udrea- doi golani și bișnițari de jos nivel ai politicii românești. E drept, doar în momentele în care aceia radiau putere, influență și ceva bani. După aia i-au părăsit.
Nu e cazul domnului Bănescu. El e pudelul patriarhului Daniel Ciobotea.

Cum însă nu a fost să fie, iar banii au venit mai degrabă de la fundația Microsoft și de la UE, grupul de ”conservatori” e loial valorilor occidentale.
Și nu se împiedică de problemele Occidentului.
Delirul gender? Un accident de drum. Prăbușirea elitelor? O întâmplare nefericită. Degenerarea democrației? Doar o simplă migrenă trecătoare… Nu merge UE? Dacă nu au fost votați ei să fie europarlamentari….
Și creștinismul lor este selectiv, corect politic, atent la sensibilitățile finanțatorilor.


4 gânduri despre „Despre conservatorismul autentic. ”Conservatorul” român

  1. Suntezi amabil, domnule Duca! Cei pomenitzi sunt „intelectuali” de apa dulce, tip „22”. Ei vorbesc fara a avea nimic a spune. Agenti de influenta, specialisti in propaganda, da. Dar cum definim intelectualul? Prefer definitia data de dl. Purin – stiinta fara credinta e Mefisto. Ei nu sunt nici intelectuali, nici conservatori. Dealtfel, asocierea cu Basescu, fie si temporara, indica fie lacune grave de caracter, fie de logica/memorie, fie de amandoua.

    Apreciază

  2. Parca dumneavoastra si domnul Banescu va gratulati reciproc in emisiunile de la Trinitas TV in care domnul Banescu era moderatorul iar dumnevoastra invitatul dansului. Nu a fost cu mult timp in urma, undeva prin 2017. Atunci domnul Banescu nu era acelasi pudel al distinsului Daniel Ciobotea?

    Apreciază

  3. E indigest sa-i mai catalogam drept intelectuali pe cei enumerati mai sus sau altii ejusdem farinae! Ca-s niste curve ideologizate si politizate se stie si se simte de mult timp! Dar ce facem ca si oameni mai echilibrati de genul teologului Radu Preda, a istoricilor Marius Oprea sau George Enache, datorita sistemului in care se desfasoara, adopta un discurs foarte instrumentalizat in anumite directii?

    Apreciază

  4. Sa citim si sa recitim scrisoarea Patriarhului Kyrill al Rusiei adresata recent Consiliului Ecumenic al Bisericilor, care indeamna la rugaciune, la respect, la ferirea de incitare si ura, la constientizarea antecedentelor politice si istorice a conflictului actual etc. Scrisoarea in sine e un avocat si o marturisire sincera asumata in fata lui Dumnezeu, patriarhul insusi nu se erijeaza de la nimic, pur si simplu te dezarmeaza prin sinceritate, asumare si indemn la constientizare!

    … apreciez profund munca Secretarului General interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor, care are ca scop promovarea acordului și respectului reciproc între reprezentanții diferitelor confesiuni creștine.

    Biserica noastră s-a alăturat CMB în 1961, după ce a acceptat o bază reînnoită ca „părtășie a Bisericilor” și Declarația de la Toronto care spunea, în special, „Consiliul ca atare nu poate deveni instrumentul unei confesiuni sau școli bisericile membre. ar trebui să-și recunoască solidaritatea unul față de celălalt, să se ajute unul altuia în caz de nevoie și să se abțină de la acțiuni care sunt incompatibile cu relația fraternă.”

    Din 1983, una dintre prioritățile CMB a fost implicarea bisericilor membre în procesul de recunoaștere a responsabilității lor comune pentru justiție, pace și integritatea creației în cadrul comunității mondiale. Adică, calitatea noastră de membru al CMB, dialogurile, discuțiile bazate pe principiul egalității și cooperarea cu întreaga creștinătate au fost nu numai o expresie a angajamentului nostru față de cauza reconcilierii dintre oameni, ci ne-au și dat încredere în solidaritate și sprijinul comunității creștine mondiale.

    În aceste zile, milioane de creștini din întreaga lume, în rugăciunile și gândurile lor, se îndreaptă către evoluțiile dramatice din Ucraina.

    După cum știți, acest conflict nu a început astăzi. Convingerea mea fermă este că inițiatorii săi nu sunt popoarele Rusiei și Ucrainei, care au venit dintr-o cristelniță din Kiev, sunt unite prin credință comună, sfinți și rugăciuni comune și au o soartă istorică comună.

    Originile confruntării se află în relațiile dintre Occident și Rusia. Până în anii 1990 Rusiei i s-a promis că securitatea și demnitatea ei vor fi respectate. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, forțele care considerau în mod deschis Rusia ca inamicul lor s-au apropiat de granițele sale. An de an, lună de lună, statele membre NATO și-au consolidat prezența militară, fără a ține cont de îngrijorarea Rusiei că aceste arme ar putea fi folosite într-o zi împotriva ei.

    Mai mult decât atât, forțele politice care își propun să țină sub control Rusia nu aveau de gând să lupte singure împotriva ei. Ei plănuiau să folosească alte mijloace, încercând să facă dușmani popoarele frățești – ruși și ucraineni. Nu au cruțat niciun efort, nici fonduri pentru a inunda Ucraina cu arme și instructori de război. Cu toate acestea, cel mai teribil lucru nu sunt armele, ci încercarea de a „reeduca”, de a transforma mental ucrainenii și rușii care trăiesc în Ucraina în dușmani ai Rusiei.

    Același scop l-a urmărit și schisma bisericească creată de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului în 2018. Ea și-a luat amploare asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

    Încă din 2014, când sângele era vărsat în Maidanul din Kiev și au fost primele victime, WCC și-a exprimat îngrijorarea. Dr. Olav Fykse Tveit, secretarul general al CMB la acea vreme, a declarat pe 3 martie 2014: „Consiliul Mondial al Bisericilor este profund îngrijorat de evoluțiile periculoase actuale din Ucraina. Situația pune multe vieți nevinovate în mare pericol. Și, ca un vânt amar din Războiul Rece, riscă să submineze și mai mult capacitatea comunității internaționale de a acționa acum sau în viitor cu privire la numeroasele probleme urgente care vor necesita un răspuns colectiv și bazat pe principii.”

    Tot atunci a izbucnit un conflict armat în regiunea Donbas, a cărei populație își apăra dreptul de a vorbi limba rusă, cerând respectarea tradiției lor istorice și culturale. Cu toate acestea, vocile lor au rămas neauzite, la fel cum mii de victime din populația Donbasului au trecut neobservate în lumea occidentală.

    Acest conflict tragic a devenit parte a strategiei geopolitice pe scară largă care vizează, în primul rând, slăbirea Rusiei.

    Și acum liderii occidentali impun Rusiei astfel de sancțiuni economice care vor fi dăunătoare pentru toată lumea. Ei își fac intențiile evidente – de a aduce suferințe nu numai liderilor politici sau militari ruși, ci mai ales poporului rus. Rusofobia se răspândește în lumea occidentală într-un ritm fără precedent.

    Mă rog neîncetat ca, prin puterea Sa, Domnul să ajute la stabilirea păcii durabile și bazate pe dreptate cât mai curând posibil. Vă rog pe dumneavoastră și pe frații noștri în Hristos, uniți în Sinod, să împărtășiți această rugăciune cu Biserica Ortodoxă Rusă.

    … îmi exprim speranța că, chiar și în aceste vremuri grele, așa cum a fost cazul de-a lungul istoriei sale, Consiliul Mondial al Bisericilor va putea rămâne o platformă pentru un dialog imparțial, liber de preferințe politice și de abordare unilaterală.

    Domnul să păstreze și să salveze popoarele Rusiei și Ucrainei!

    Spirit

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s