De ce România nu intră în Schengen?

Gata. S-a lămurit. Olanda va vota împotriva aderării României și Bulgariei în Schengen, conform unei rezoluții adoptate de către parlamentul olandez.
Ceea ce spune multe despre patriotismul și pragmatismul parlamentului olandez, care ține cu adevărat la interesele economice ale statului și națiunii olandeze. Ce diferență între parlamentarii olandezi și parlamentarii români, care și-au făcut un soi de vocație în vota contra intereselor României, dar conform cu interesele euro-atlantice.

Însă este greșit să nu vedem poziționarea Olandei în contextul geopolitic. Atât România cât și Bulgaria au invocat contextul geopolitic pentru a solicita intrarea în Schengen.
Și pozițiile celor două state sunt raționale: o Uniune Europeană puternică care să facă față Rusiei trebuie să aibă toți membrii bine integrați și puternici.

Apoi România nu s-a rușinat cu meritele sale din ultimele luni: sacrificarea oricărui pragmatism național pentru „slava Ucrainei” și arătarea celor de la Bruxelles că țara noastră nu are altă cauză existențială decât cea euro-atlantică.

Cerealele ucrainene aveau nevoie de o Românie în Schengen ca să ajungă mai ușor în brutăriile Vestului. Nu că nu ajung oricum.

Ei bine, zilele trecute Ungaria inaugura un terminal feroviar de containere capabil să reducă cu mult importanța portului Constanța și infrastructurii și așa prăpădite din România, în rolul de ”mulgătoare” europene ale și așa terminatei Ucraine.

Mesajul era clar: nici măcar pentru stoarcerea Ucrainei nu mai este nevoie de România. Și e firesc de ce.

Timp de 30 de ani infrastructura feroviară românească a fost distrusă. Rețeaua de autostrăzi e practic inexistentă, porturile românești sunt depășite. Iar explicația nu e doar ”corupția” din interior (care există) ci faptul că de afară nu a existat voință reală ca România (și Bulgaria, la pachet) să se dezvolte și să fie altceva decât furnizor de mână de lucru calificată și…resort pentru săracii germani la Marea Neagră (cazul stațiunilor bulgărești la litoral- unica investiție occidentală serioasă).

Însă mai e un mesaj care trebuie coroborat cu retragerea Exxon în primăvară (care pleacă cu profit plătit tot de români, care și-au cumpărat la suprapreț propriile resurse), cu oferta norvegiană de a cumpăra OMV dar fără Petrom și cu zvonurile că e forfotă și pe la acționarii americani de la Black Sea Oil&Gas.
Apropos, nu e de mirare că deja Ungaria mârâie iar România tace că nu se prea exploatează nimic din rezervele ”salvatoare” de la Marea Neagră?

Explicația este simplă: România (și Bulgaria) au intrat în zona de negociere pentru momentul în care acest război mondial purtat în Ucraina se va încheia.

Că Rusia va câștiga în Ucraina- cu tot efortul tot mai costisitor al NATO de a alimenta mașina de război ucraineană este deja evident. Așa cum este destul de evident că Rusia va ajunge la frontiera Dunării.
Însă la fel de evident este faptul că Rusia nu este izolată și nu este singură. Din contra, evidentă este izolarea Vestului,
De aceea, când se va face negocierea, România și Bulgaria vor fi ”pe bilețel”. Și orice privire de bun simț pe o hartă poate arăta că niciuna din cele două state nu va mai fi în zona de influență euro-atlantică.
Pentru că Rusia va pacifica Ucraina, pentru că în Republica Moldova (cum deja o indică mitingurile maraton despre care presa mainstream- de fapt propagandă euro-atlantică- din România tace) regimul politico-alimentar ”Soros cu maia” se va încheia repede, pentru că Ungaria va pleca din UE cum va fi ocazia, pentru că Serbia nu va ceda Vestului, pentru că Bosnia Herțegovina și Kosovo sunt bombe cu ceas, pentru că Bulgaria își vine în fire și pentru că Turcia a devenit o mare putere regională care pretinde influență și respect, ei bine, din toate aceste motive, ”viitorul euro-atlantic” al României va mai dura, cel mult, vreo 2 ani….
Iar tot ce va urma nu va fi bine, pentru că în momentul de față, cu excepția câtorva – cu voia dumneavoastră, ultimul de pe lista acestor câtorva sunt eu- nu există oameni capabili intelectual să guverneze această țară. Nu există nici măcar oameni capabili să administreze această colonie pe care stăpânii se pare că se grăbesc să o părăsească.

Să nu mă uitați că eu am spus asta încă din primăvară, când 99,9% din analiștii politici din România se transformaseră în niște radutudori chiar mai stupizi decât originalul.