Soluția Calistrat la problema Visarion

Numai cine nu cunoaște creștinismul de parohie, cel autentic, este ”smintit” de ”cazul Calistrat” sau chiar și de ”cazul Visarion”.
Ambele cazuri, deși diferite, vorbesc despre același lucru: atmosfera parohiei, a creștinismului la firul ierbii. Și nu are o dimensiune confesională: același univers îl vedem reprodus și la catolici, și la baptiști, și la adventiști, și la penticostali….

Și mai spune ceva despre inevitabila tensiune sexuală ce apare în medii unde bărbați și femei ajung la un anumit grad de intimitate spirituală.

Dacă de preoți care să cârpească o nebună sau să facă sex cu cine știe ce dusă de cap găsim mai rar, nu că ar fi rari, ci pentru că există încă un amestec de discreție și complicitate în acoperirea acestor cazuri, în orice parohie găsim, vizibil cu ochiul liber, categoria labililor psihic și emoțional.
Cu cât e preotul/pastorul mai bun, mai carismatic, mai șarmant, cu atât în jurul său începe să se construiască cercul admiratorilor devotați, iar la stânga sa apare cercul contestatarilor pasionați.

Iar acest lucru poate avea efecte din cele mai teribile asupra psihicului preotului/pastorului respectiv, dacă se lasă ”dus de val”. Probabil cel mai celebru caz din România este cel al lui Arsenie Boca, a cărui a doua parte a vieții s-a petrecut în afara Bisericii, dar bine protejat prin adulație de o gașcă de femei devotate.
Alt caz de sectarism în jurul unui guru duhovnicesc este cel al diaconului Visarion și al ”visarioniștilor”. Iar un alt caz este cel al familiei de preoți vrăjitori Argatu, cazul lui Pomohaci, cazul preotului vrăjitor de la Topraisar- Constanța, etc…. Sau cazul maicii Veronica… Sau cazul lui Iustin Pârvu de la Petru Vodă.
La greco-catolici a fost cazul cu sora Ionela și congregația ei, este circul de la Medjugorje…

Însă, cazurile de mai sus sunt deja forme de patologie eclezială, pe care Biserica fie încearcă să le administreze, fie, aplicând doctrina lui rabbi Gamaliel, din Faptele Apostolilor, le lasă să moară singure.

Însă, la o scară mai mică, în orice parohie există spectrul acestei devieri a credinței.

Ea se manifestă în două feluri: dragoste pasională și, atunci când această dragoste pasională este respinsă, se întoarce ca mânie sfântă.

Nu o să iau apărarea lui Visarion, dar nu o să fac greșeala de a vorbi despre cucoanele care acum îl reclamă ca despre niște victime. O victimă nu stă un an de zile pe Whatsapp cu agresorul ei. O victimă nu încurajează prin comportament, agresorul.

Știu, psihologii, această tagmă ideologică a modernității târzii, găsesc toate justificările cu putință victimelor. Dar sper că cititorii mei sunt oameni suficient de inteligenți ca să respingă prostia numită ”psihologie”, așa cum oamenii inteligenți în alte vremuri respingeau prostiile numite ”alchimie” sau ”astrologie”.
Simplul fapt că o epocă istorică ajunge să legitmizeze o tâmpenie ca fiind ”știință” nu trebuie să fie suficient și pentru oamenii decenți să accepte „autoritatea” unor astfel de escrocherii ideologice.

Revenind, oricărei femei care e decentă și nu e complice, un Visarion care își scoate scula în timpul spovedaniei, nu poate avea avea parte decât de un răspuns….a la Calistrat: o palmă, un pantof în cap sau măcar o vorbă de ocară: ”pe lângă faptul că ești un popă tâmpit, o mai ai și mică”.

Însă cunoaștem categoria victimelor lui Visarion: femei și bărbați în căutare de guru, de maestru spiritual, de guru, de bărbat care să le f.tă mai spiritual, mai duhovnicește, mai cu autoritate. Chiar dacă nu le f.te în mod necesar fizic.
Ele caută o f.tere spirituală, caută să se supună în fața bărbatului trimis al lui Dumnezeu, își caută un stăpân.
În lumea sexuală, aceasta se numește bdsm- și nu ar fi de mirare dacă multe din persoanele (sunt și bărbați, ca să fim onești) care caută împlinirea prin ”ascultări” parohiale sau mânăstirești- să se regăsească în fantezii gen ”Fifty shades of Grey” sau „The Story of O”, chiar mai ușor decât se regăsesc în snoave duhovnicești cu ”ascultări” care sfidează patologicul.

Aceste persoane, odată înșelate în așteptările duhovnicești, trec în extrema cealaltă. Și încep isteriile, provocările, comportamentele deviante social și denunțurile.

Soluția Calistrat- să dai una după ceafă unei femei nebune care provoacă scandal, e, desigur, una necivilizată. Dar este cea mai bună cale pentru a evita prăbușirile gen Visarion. În definitiv, mai bine o scatoalcă de trezire, decât o mizerie pornografico-duhovnicească.

În rest: nu uitați că a fi creștin înseamnă a fi rațional, cu picioarele pe pământ, respingând orice sfidează normele bunului simț, chiar dacă miroase a tămâie.