Creștinul „caviar”

Există o categorie de creștini care refuză să se „murdărească” cu vulgul.
Ei nu merg (dacă merg!) decât la biserici frecventate de ”lume bună”, cu preoți subtili în predici, cu cuconet parfumat și cor performant, versat în a face dintr-un simplu ”Doamne miluiește” o zi de post și dintr-un ”Amin”, jumătate de oră de miorlăială canto.
Alții nu mai merg deloc la biserică. Le este suficient că sunt oameni cultivați, care știu carte, citesc teologie, se cunosc cu episcopi și preoți profesori doctori, scriu ”Christos” în postările lor, musai teologice, au ”colțul” de icoane doar cu obiecte de colecție, pe care le admiră fără evlavie.

Scriu bombastic pe internet sau se adună cu like-uri emotive și comentarii pretențioase să aprecieze astfel de postări.
Vreți să le vedeți spectacolul? Paginile domnilor Baconschi, Papahagi sau Bănescu sunt prea suficiente.

Mai merg la biserici și mânăstiri pe la hramuri, mai ales dacă sunt invitați de ierarhul sau parohul locului și au niște scaune rezervate – uneori chiar în Altar, ca să nu le pută vulgul. Agapa de după e la masă cu arhiereii și preoții, care se gudură pe lângă ”domnii și doamnele intelectuali”.

Căci această categorie e cu ifose intelectuale dar și cu ceva putirință financiară, politică sau socială. Iar preoții și arhiereii sunt atrași de cei de la care pot scoate un ”ce profit”, așa cum sunt atrase muștele de miere….

Or aici este problema. Creștinismul acestor creștini ”caviar” nu mai este hrănit de nimic. Episcopii și preoții nu au curajul să îi certe și să îi îndrepte, ci se lasă ei, evident ipocrit, ”certați” și ”îndrumați” de domnii intelectuali și politicieni.

Apoi nu cunosc Biserica. Cunosc muzee, cunosc artă creștină, cunosc kitch-ul snob de desuetă măreție al liturgicului de catedrală, cunosc și ceva teorie, dar nu cunosc viața concretă creștină. Pentru că nici nu o au, nici nu o văd la alții.
Pentru ei postul este o cură de detoxifiere cool, nu o asceză. Nu e pedepsirea ”fratelui corp” care trage animalic omul înspre cele materiale, ci este o formă de a fi sănătoși și a păstra tradiția.

Având în general bani și influență, nu știu ce e aceea disperarea de a merge la un ciolan de sfânt sau de a vizita nu știu ce icoană atunci când afli că ai cancer. Se urcă direct în avion să zboare la Viena sau apelează la rețeaua de cunoștințe care le deschide imediat ușa la ”profesorul X” sau ”somitatea Y”, trecând peste cozile de sărmani pacienți disperați, care stau de la 4 dimineața, făcând acatistul sfântului Nectarie până sunt băgați în seamă de vreun rezident al ”magiștrilor medicinei”….

Desigur, iau apărarea ”prostimii” când e înjurată de progresiști, dar o fac din calcule politice. Nu se face ca tu, conservator și creștin, monșer, să lași populimea jignită de stângiștii progresiști.…

Dar nimic nu îi scoate din minți decât atunci când le este afectată propria lor proiecție cu privire la Dumnezeu și la Biserică. Și de asta reacția la cazul Tanacu.

Ce a făcut părintele Calistrat? A făcut ceea ce face orice preot gospodar la el la biserică. A plivit niște buruieni care stricau atmosfera pe acolo.

E ceva nou? Ba bine că nu. Așa e de 2000 de ani. Și Hristos a dat cu biciul să scoată pe toți ticăloșii din Templu, iar bătaia e ruptă din Rai, chiar dacă de vreo 50 de ani nu mai e cool.

Ei, de aici polemici și scandal. Tabăra creștinilor ”caviar” a sărit 100 de metri și a luat ”distanță” față de ”primitivul” Calistrat. Popa ăsta, cu liceul silvic și școala mânăstirii, strică imaginea Creștinismului pe care și-au fabricat-o caviariștii pentru ei înșiși.

Ei cred într-un Creștinism aseptic, politicos, intelectualist și moralist, cadrul perfect pentru a li se excita propriile snobisme și ifose de aristocrație a minții.

Dumnezeul lor este dumnezeul lui Kant, cu ceva picanterie liturgică barocă. Nu este Dumnezeul Bibliei, pe care îl refuză speriați și cu un ateism greu mascat.

Nu! Dumnezeul lor este un dumnezeu cultural, politicos, al valorilor morale burgheze ”sănătoase”, un Dumnezeu care nu poate să judece, nu poate să răzbune, nu vrea războiul, iubește alteritatea, e multicultural și te mântuiește vrei nu vrei.
Când le spui că Dumnezeul creștin e tocmai invers, sunt oripilați și se ascund în sofisme intelectuale ieftine.

De fapt ei nu cred. Orice text biblic și patristic e contra viziunii lor, e imediat deconstruit intelectual și decretat neconform cu singura viziune corectă a divinului, cea a lor.
Chiar dacă dumnezeul lor este avortonul orgiei dintre deismul filosofilor, dogmatismul aristotelic al catolicilor și puritanismul moralist al protestanților, născut în secolul al XVIII-lea, devenit foarte la modă în secolul XIX și generând ateismul din secolul XX….


Acest creștin ”caviar” este de fapt antihristul. Pentru că el nu este un tip onest, ca ateul sau agnosticul. El nu se așează în afara Creștinismului să își facă propria religie: Biserica dumnezeului lui Aristotel, Martorii lui Kant sau Biserica snob-burgheză de ziua a 8-a.

Nu. Ei rămân în Biserică și vor din interior să își impună viziunea, să transforme Creștinismul în ceva după chipul și asemănarea lor….
Și fac și ucenici…..