Creștinul ”mămăligă”


Am vorbit despre creștinii ”caviar”, dar e bine să privim și la creștinii ”mămăligă”. Aceștia sunt majoritatea, din păcate inutilă, a celor care se pretind creștini în lumea largă.

Marea problemă, dar în același timp cea mai ignorată problemă a vieții creștine de peste tot în lume este faptul că există acolo o mulțime de oameni care se pretind creștini, sunt prezenți în biserici, vin buluc la evenimente religioase, clamează cu mândrie identitară credința creștină pe la recensăminte și sondaje de opinie, deși, sărmanii, nu sunt creștini, nu înțeleg nimic din credința creștină, ba chiar ar respinge-o cu fermitate, dacă ar fi puși față în față cu ea.

Dar toată această gloată de pseudo- creștini nu este deranjată de nimeni. Nu e deranjată de nimeni pentru că, dragii de ei, dau bine în poză.

Când vezi piața San Pietro plină la Vatican, sau când vezi marea aia de oameni de la Iași, de la moaștele Sfintei Parascheva, de exemplu, nu e așa că ai impresia triumfului Creștinismului? Și nu e așa că, dacă ai fi cleric, te-ai simți bine?
Evident.
De asta numesc pe acești creștini ca fiind ”mămăligă”. Ei există pentru că ierarhia și clerul bisericesc au nevoie de ei pentru a se sătura, pentru a își satisface iluzia că fac o treabă bună.

În fapt, știm asta din Scriptură, a fi creștin este o opțiune intelectuală. Știu, nu place termenul, dar acesta este cel corect.
Un creștin este un om care știe în ce crede și pentru care ortodoxia credinței (adică adevărul ei) este mai important decât altceva.

Acest lucru a fost dorit de Hristos. Toate cele patru Evanghelii sunt, predominant ….teorie și nu istorii cu miracole. Iisus nu își întemeiază credința pe miracole ci pe o învățătură complexă, fundamentată la rândul ei pe teologia Vechiului Testament.
Ce să mai vorbim de textele ce urmează Evangheliilor, mai ales epistolele pauline, multe dintre ele, veritabile spectacole de teologie subtilă și de dialectică intelectuală de prim rang?

Toate acestea sunt necesare credinciosului pentru mântuire- scopul vieții creștine. Ce să mai vorbim de dezvoltările ulterioare, cum ar fi dogma Sfintei Treimi, sau dogmele hristologice?

Or nu există niciun moment impresia, măcar, că toate astea ar fi o chestiune așa, ”ezoterică”, doar pentru inițiați, dar că poți fi creștin și dacă nu ai mintea mobilată intelectual de credința creștină….
Ce există este altceva: o pedagogie. Un creștin trebuie însă să evolueze în cunoașterea lui Dumnezeu, de la lucrurile mai simple spre cele complicate. Altfel…..
În rest, Mântuitorul nu vorbește niciodată că religia creștină va converti lumea. Spune, din contra, că puțini, vor alege calea îngustă a mântuirii.
De asemenea, chiar El este un model de eficiență nu în atragerea mulțimilor (astea sunt atrase ușor de orice miracol sau zvon de miracol), ci în împrăștierea lor. Vedeți extraordinara scenă din Evanghelia după Ioan, 6, 60-69…

Altfel?

Altfel: dezastrul pe care îl vedem când încercăm să luăm pulsul credinței creștine într-o țară ca România, de exemplu.

În România, creștinismul este religia dominantă, fiind la peste 99%. Recensământul din anul 2011 a arătat că doar 0,99% din populația României îmbrățișează ateismul, agnosticismul și alte religii decât cea creștină. Ceilalți 99,1% s-au declarat….creștini. De diverse confesiuni (86,45% ortodocși, 5,42% catolici, etc.), dar creștini.

Însă ce spun sondajele despre majoritatea aceasta creștină?

25,6% dintre români nu cred că există viață de dincolo de moarte. Adică….nu sunt creștini.

32,4% dintre români, nu cred că există iad. Adică…nu sunt creștini.

19,1% dintre români, nu cred că există rai. Adică nu sunt creștini.

24,8% dintre români cred în reîncarnare. Adică nu sunt creștini.

14% dintre români nu cred că există îngeri. Adică nu sunt creștini.

43,9% nu cred în existența diavolului…. Iar 44,6% nu cred în ….învierea morților.

Sondajul citat, ca multe altele, doar intuiește o realitate. Din păcate nu s-au făcut sondaje și pe teme mai profund creștine.
Personal am cunoscut mulți oameni care merg la biserică și sunt chiar evlavioși în felul lor, dar nu cred în ….Sfânta Treime.

Dacă faci un sondaj cu privire la prezența reală a lui Hristos în Euharistie, la nivel de credincioși care se împărtășesc, ”la coadă”, în duminica învierii, surprizele s-ar putea să fie înfricoșătoare.
Evident, știu ce acatist ajută, ce sfânt e util la ce. Unii dintre ei sunt versați în numărul de prosoape și lumânări la diverse ceremonii…



Baiul cel mai mare nu este însă acela că oamenii aceștia nu sunt creștini, de fapt. Baiul este acela că acești oameni sunt convinși și chiar încurajați de Biserici să se considere pe ei creștini. Se consideră jigniți când le spui că ei sunt străini de Evanghelie, străini de Hristos și că au nevoie, dacă vor să devină creștini, de o cateheză serioasă, de o formare continuă, în care seriozitatea lor în studiu să le alimenteze credința.

Căci deși sunt mămăligi, explodează nervos atunci când le jignești iluziile spunându-le evidența: nu sunt creștini, nu au nicio șansă de mântuire…..

Iar cei care ar trebui să îi convertească, îi încurajează în neștiință și le alimentează profitabilele superstiții….

drawing on paper by Laurie Lipton

5 gânduri despre „Creștinul ”mămăligă”

  1. Trist dar adevarat. Probabil adevaratii crestini nu au trecut de 10% in oricare dintre tarile crestine. Se vede in atitudinea de zi cu zi. Poti avea intentii bune, dar fara un caracter incercat nu te poti „mantui” – sau, in sens mai larg – nu te poti opune raului. Gandhi si Nelson Mandela au fost mai crestini decat sute de milioane de crestini declarati si poate chiar practicanti.

    Apreciază

  2. Dar tu, bâlbâit moral, trădător de neam și Țară, ai citit Filocalia? Eu bănuiesc că ești sfertodoct, incapabil de efort intelectual. Bă Duca, misticismul este miezul ortodoxiei, vită proastă. Ai citit pe Dumitru Stăniloae? Noica? Steinhardt? Nu? Hai sictir, iudă!

    Apreciază

    1. Exact genul de comentariu care îmi place.

      Ce anume exact din Filocalie să citesc? 🙂 Din formularea dumitale se deduce destul de clar nu doar că nu ai citit Filocalia, dar nici măcar nu știi despre ce e vorba acolo.
      ”Misticismul” nu e același lucru cu mistica. Iar dacă eu, care sunt un sfertodoct, incapabil de efort intelectual, cum mă gratulați, știu asta, înseamnă că dumneavoastră sunteți …..sfert de sfertodoct? 🙂

      Iar jignirea cu ”vita proastă” de pe poziția de mare mistic cititor de Filocalie arată că….sunteți o caricatură amuzantă :)). Păcat că nu e niciun Damian Stănoiu în viață să fabrice un personaj din caricatura mistică ce sunteți.

      P.S. La care Noica faceți referire? La Constantin, filosoful care era mai degrabă agnostic? Sau la fiul său, Rafail? :))
      Pentru următoarea ocazie în care vreți să vă dați mare prin forumuri de discuții fără să vă faceți de căcat, evitați enormitățile cu înșiruitul de nume ce trebuiesc ”citite”.
      Poate că în mediul dumneavoastră asta pare o un soi de rigoare intelectuală. În mediile intelectuale însă e prima dovadă că e vorba de un balon de săpun intelectual.

      Chiar m-ați amuzat :). Plus că m-ați confirmat cu ce scriam în articol, deci vă mulțumesc 🙂

      Apreciază

  3. Scrieți bine într-un fel dar aveți un ton care induce ușor ușor deznădejdea. Ceea ce nu e bine.

    Sigur că avem 90 % sau cât o fi care se declară creștini și puțini care sunt cu adevărat. Dar cine sunt cei cu adevărat mântuiți nu știm noi știe doar Dumnezeu și nici numărul lor sau procentul lor nici de acum nici de mai demult din orice secol / perioadă / decadă etc.

    Mai mult de atât un om cu un comportament adevărat de creștin care îndeplinește toate rigorile d-voastră poate avea un singur moment de cădere și astfel să-i fie pusă în discuție toată mântuirea.

    Deci ați făcut o radiografie bună dar care nu spune mai nimic totuși. Cum spuneți d-voastră a fost de când lumea …

    Părerea mea este ca suntem oameni și deci supuși slabiciunilor și greșelilor și totuși dacă un singur moment de pocăință adevărată avem și cătăm spre Dumnezeu se prea poate să ne mântuim cu toate că ne-am petrecut viața trăind ca unul din cei ~40% care nu cred în Rai sau ca tâlharul de pe cruce sau chiar ca acel faimos Țurcanu de la Pitești, despre care scria una din victimile sale (Dumitru Bordeianu) că totusi e posibil să se fi mântuit…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s