Paradoxul românesc: 60 la sută din români ar vota suveranist, dar niciun partid declarat suveranist nu se simte prea bine.

AUR scade în sondaje și are nevoie de mici circuri, gen nunta lui Simion, ca să se țină la 14-15%.

Mă rog, pe ei îi și ajută cine trebuie să nu pice prea rău.

PNȚCD e iar rupt de lupta între Aurelian Pavelescu cu Cristian Terheș. Uniți de pandemie, acum sunt separați de geopolitică. În oricare din variante, partidul nu poate nici visa la 5% care să îl ducă în Parlament.

APP a murit, după un scandal Dragnea- Codrin Ștefănescu.

Dianei Șoșoacă i se ”taie” maioneza de la SOS-ul pe care ar vrea îl lanseze.

Iar acum, moare și Coaliția pentru Națiune, prinsă în conflicte interne și explozii de ego care s-ar justifica dacă partidul ar avea valoare electorală, nu acum, când partidul are doar datorii la stat….

Care să fie problema?

Desigur, e ușor să dai vina pe servicii. Deși au și ele un rol, acolo, poate.

Problemele, eu am mai spus asta, sunt vreo 3 și toate interne:

1. Lipsește o doctrină/viziune suveranistă.

Dacă întrebi, nimeni nu dă același răspuns la întrebarea ”ce e suveranismul?”

Apoi partidele și platformele astea sunt un haos ideatic, sau uneori chiar sub-ideatic, cu teorii ale conspirației care se mai și contrazic între ele, ego-uri prea mari pentru creiere mărunte și obsesii greu de depășit.

În fapt, dacă vrei să provoci haos într-un grupuscul din ăsta suveranist, trebuie să arunci o propoziție de genul:

”Ce nu le-a ieșit cu vaccinul, le iese cu chemtrails-ul” și iese un circ de parcă ai arunca o mână cu boabe de porumb în fața unei poiete de găini.

Apoi fiecare e cu fixația lui bine bătută în cuie. Unul e cu vaccinul făcut să ucidă, altul cu Davosul, altul cu dacii, altul cu Ortodoxia, altul cu masonii….

O doctrină suveranistă unitară nu trebuie să împace tot circul amuzant/penibil al grosului admiratorilor, ci să se impună, deșteptându-i, ridicându-i intelectual și civic pe aceștia.

2. Iar pentru asta e nevoie de lideri….

Liderii sunt cei care formează/propun/impun opinii oamenilor. Liderii conduc turma civică, nu turma civică îi conduce pe oameni.

Un lider adevărat nu e interesat să menajeze prostiile din tabăra sa ci este interesat să convingă pe toți să urmeze linia stabilită, doctrina….

Un lider nu se teme să rămână cu puțini, dar lămuriți, pentru început. El trebuie să formeze mai întâi nucleul dur, nucleul care se extinde spre mase.

Cei care se vor lideri în politica românească sunt cu niște calcule meschine și limitate. Nu construiesc nimic pentru 10 ani, ci vor să sară repede la etapa ”să ajung în parlament”

De asta în România partidele nu se nasc dintr-o societate civilă care a rumegat niște lucruri câțiva ani buni. Se nasc din spuma mării și apoi pierd energia să convingă spuma mării să nu se topească.

De asta în România auziți discursuri frumoase dar nu discursuri de lider.

Sunt discursuri a la Dan Puric: adaptate lăutărește la public.

Spun ce vrea publicul de acolo să audă, îl gâdilă, îl confirmă, îl amuză….doar doar să nu se topească….

Iar publicul, cu tot dragul, nu e de departe foarte inteligent. Însă dacă i se tot atinge și excită orgoliul, ajunge să se creadă cel mai cel…. Și așa apare a 3-a problemă:

3. Puritanismul.

Electoratul suveranist e prostuț, iubitor de beții, combinații, suferind de toate păcatele și virtuțile caragealiene. Bon. Nu e un lucru rău.

Însă a fost atât de mult masturbat de pseudo-lideri naționaliști și de un discurs emoțional laudativ, în care toți sunt răi, doar ei sunt buni, toate impotențele personale sunt înfrângeri istorice, etc, încât…..i s-a urcat la cap.

Și acum el nu mai acceptă conducători. Ar accepta doar să fie arhangheli înaripați, coborâți cu hârzobul din cer.

Nu i-au repetat la ureche toți dan puricii și naționaliștii de pripas că e deștept, bun, are un geniu nativ, uneori chiar iese geniul înainte să iasă ei din p.zda mamei lor?

Păi evident că nu acceptă să fie condus de oricine. Și de asta, doar aparent paradoxal, oricine îi poate pune belciug și manipula….

Știu, poate că sunt cam dur.

Dar când toți vă pupă în c.r, eu cred că trebuie să vă dea cineva și un șut în fund.

Rațiunea ne-a fost dată de Dumnezeu ca să o folosim să ne înțelegem și să ne trăim viețile.

Rațiunea se educă prin cărți bune și multe, prietenii bune, polemici și discuții cât mai numeroase.

Dușmanul rațiunii este diavolul.

Ce nu este rațional, este prostie sau diabolic.

Dacă ne opunem iraționalismului postmodern, dar înghițim un iraționalism misticoid, nu facem nimic.

Nu este nicio diferență între sărmanul care trăiește speriat de frica unui virus și sărmanul care trăiește trăiește speriat de frica unei conspirații.

Nu este nicio diferență de substanță între sărmanul care nu știe ce sex are și sărmanul care crede că pământul e plat.

Nu poți sluji pe Dumnezeu cu minciuni, oricât de ”sfinte” ar fi ele. Când minți despre Domnul, proferând basme pioase și menite să escrocheze emoțional turma de credincioși, ești mai păcătos ca un ateu, căci ești și un sacrileg.

Vrei să te mântuiești? Exersează-ți mintea, hrănește-o bine, bucur-o cu desfătări intelectuale, pune-o să muncească în căutarea adevărului.

Nu îți transforma credința într-un sicriu pentru rațiune ci fă-o tocmai instrumentul rațiunii.

Eliberează-ți credința de minciuni. Caută doar soluțiile raționale, coerente, credibile. Verifică totul.

Ferește-te de idoli. Și vezi că idolii nu sunt, doar, statuile unor zei vechi sau noi. Idolii sunt credințele pietrificate, alea în fața cărora ți se spune ”Crede și nu cerceta”.

Nu uita că Evanghelia spune altceva: ”Caută și vei afla”.

Și asta e valabil și în politică. Drămuiește totul și cercetează atent.

Nu tot ce zboară se mănâncă, nu uita asta. Și nu uita, dacă ești creștin, că nu există mesia/salvatori/guru în politică.

Împărățiile acestei lumi au alt prinț decât Dumnezeu și trebuie să fim ”înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” ca să trăim în această lume.

Înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, ne spune Domnul, deși e vai și amar de câtă lume este în tabăra asta creștin-conservatoare, blândă ca șerpii și înțeleaptă ca porumbeii…

Nu te lăsa dus de nas de emoții.

Emoțiile sunt frumoase, dar periculoase- nu există decât emoții frivole.

Un stadion plin, un concert mișto, un miting, o liturghie cu muzică bine măiestrită, o telenovelă, un amor adolescentin (mai ales dacă îl trăiești după adolescență) sunt emoții indubitabil faine, dar trebuie să treci peste ele, să mergi mai departe.

Am cunoscut oameni cărora simplul fapt că li se făcea ”pielea găină” la o slujbă se chema că au o trăire mistică sau faptul că aveau fluturi în stomac îi făcea să creadă că asta e iubirea vieții…. Sărmanii…

Urmăresc de nevoie tot circul acesta din jurul Simonei Halep. Toată lumea vorbește despre doamna Halep…. Recunosc, nu mă pricep deloc la tenis și nici nu țin să mă pricep. De aceea, recunosc, nu m-a durut în fund (chiar, de ce e prostia asta de expresie cu ”durutul în fund”?)de vreuna din victoriile în tenis ale Simonei Halep, așa cum puțin îmi pasă dacă doamna Halep s-a ”dopat” sau nu.

De asemenea, recunosc că am nu doar un dezinteres ci și un dram de dezamăgire față de pasiunile astea sportive ce frământă societățile periodic. Chiar așa de stupidă este umanitatea încât se lasă dusă de pasiuni, admirații, dezamăgiri și chiar și violență doar privind niște sportivi și desfășurarea unor sporturi?

De aceea textul meu este despre această dezamăgire.
Văd o pasiune românească stârnită în jurul doamnei Halep. Românitatea românilor a fost amenințată cu obezitatea de cât se umflase pentru că doamna Halep a lovit cu o paletă o minge.
Acum, românitatea românilor este rănită de faptul că doamna Halep a fost acuzată/dovedită că s-a dopat.

Cu tot dragul, România este lovită de un val uriaș de inflație. Românii nu se revoltă, nu se supără. Facturile sunt enorme. Românii nu ies în stradă. Ratele bancare cresc voinicește. Românii nu semnează nici măcar o petiție.

Parlamentul României a votat, cu cinism, o inepție care practic distrugea suveranitatea națională, făcând irelevantă Constituția. Românii stau cuminți….

Armatele străine au transformat țara asta într-o bază militară ce se pregătește de al treilea război mondial. Românii nu se supără…

Dar faptul că Halepuța a halit niște pastile, gata, provoacă pasiuni, deschide cutia ”teoriilor conspirațiilor”. Românii nu se simt victime când țara lor e ocupată de armate străine, dar sunt gata să se victimizeze văzând în testul anti-doping al doamnei Halep o ”conspirație” anti-românească.

Ce mi-ar fi plăcut să văd pe români făcându-și eroi oameni care chiar au făcut ceva pentru țara asta. Și să îi văd apărând cu pasiunea pe care o investesc într-o doamnă care joacă tenis pe bani grei (dar au investit-o și în niște gimnaste, în niște băieți care joacă niște miuțe și devin milionari pentru asta, etc), apărând oameni care chiar au făcut ceva măreț.

Și nu mă refer aici doar la oameni de cultură, artiști, gânditori. Mă refer la ….politicieni sau administratori.
Un primar bun, umflat pe bună dreptate sau nu de către DNA- că poți fi un bun primar și să ”te mai și lingi pe degete după ce umbli la borcanul cu miere- ar trebui apărat cel puțin cu aceeași pasiune cu care este apărată doamna Halep.

Da. Andrei Chiliman sigur nu avea sânii Simonei Halep și nici Liviu Dragnea nu se putea lăuda cu nasul operat al tenismenei, nici Adrian Severin nu avea privirea sexy a frumoasei machidoance, așa cum Adrian Năstase nu se poate lăuda cu talentul ei la tenis.
Dar toți oamenii aceștia, și mulți alții, au făcut, cu toate păcatele lor, multe sau puține, grave sau mai puțin grave, mult bine țării ăsteia și o treabă bună în politică.

Dar când au fost prinși de DNA (pe nedrept sau pe drept), oameni cărora le-a fost bine datorită activității acestora, nimeni nu le-a luat apărare. Și când spun ”le-a fost bine”, mă refer la un bine concret, care ține de măsuri politice și sociale bune, decizii administrative care ne-au ”afectat pozitiv pe toți, nu la satisfacția morală, din fotoliu, între două beri, că ”Halepuța noastră” a mai câștigat un meci și câteva sute de mii de euro….

Nu pot să nu remarc că naționalismul românesc este unul de tribună, de microbist sau…de cimitir. Pur și simplu, ni se scoală patriotismul la excitanți stupizi iar în fața marilor probleme și provocări care chiar ar trebui să ne provoace patriotismul, suntem ….euglene verzi…..

Gata. S-a lămurit. Olanda va vota împotriva aderării României și Bulgariei în Schengen, conform unei rezoluții adoptate de către parlamentul olandez.
Ceea ce spune multe despre patriotismul și pragmatismul parlamentului olandez, care ține cu adevărat la interesele economice ale statului și națiunii olandeze. Ce diferență între parlamentarii olandezi și parlamentarii români, care și-au făcut un soi de vocație în vota contra intereselor României, dar conform cu interesele euro-atlantice.

Însă este greșit să nu vedem poziționarea Olandei în contextul geopolitic. Atât România cât și Bulgaria au invocat contextul geopolitic pentru a solicita intrarea în Schengen.
Și pozițiile celor două state sunt raționale: o Uniune Europeană puternică care să facă față Rusiei trebuie să aibă toți membrii bine integrați și puternici.

Apoi România nu s-a rușinat cu meritele sale din ultimele luni: sacrificarea oricărui pragmatism național pentru „slava Ucrainei” și arătarea celor de la Bruxelles că țara noastră nu are altă cauză existențială decât cea euro-atlantică.

Cerealele ucrainene aveau nevoie de o Românie în Schengen ca să ajungă mai ușor în brutăriile Vestului. Nu că nu ajung oricum.

Ei bine, zilele trecute Ungaria inaugura un terminal feroviar de containere capabil să reducă cu mult importanța portului Constanța și infrastructurii și așa prăpădite din România, în rolul de ”mulgătoare” europene ale și așa terminatei Ucraine.

Mesajul era clar: nici măcar pentru stoarcerea Ucrainei nu mai este nevoie de România. Și e firesc de ce.

Timp de 30 de ani infrastructura feroviară românească a fost distrusă. Rețeaua de autostrăzi e practic inexistentă, porturile românești sunt depășite. Iar explicația nu e doar ”corupția” din interior (care există) ci faptul că de afară nu a existat voință reală ca România (și Bulgaria, la pachet) să se dezvolte și să fie altceva decât furnizor de mână de lucru calificată și…resort pentru săracii germani la Marea Neagră (cazul stațiunilor bulgărești la litoral- unica investiție occidentală serioasă).

Însă mai e un mesaj care trebuie coroborat cu retragerea Exxon în primăvară (care pleacă cu profit plătit tot de români, care și-au cumpărat la suprapreț propriile resurse), cu oferta norvegiană de a cumpăra OMV dar fără Petrom și cu zvonurile că e forfotă și pe la acționarii americani de la Black Sea Oil&Gas.
Apropos, nu e de mirare că deja Ungaria mârâie iar România tace că nu se prea exploatează nimic din rezervele ”salvatoare” de la Marea Neagră?

Explicația este simplă: România (și Bulgaria) au intrat în zona de negociere pentru momentul în care acest război mondial purtat în Ucraina se va încheia.

Că Rusia va câștiga în Ucraina- cu tot efortul tot mai costisitor al NATO de a alimenta mașina de război ucraineană este deja evident. Așa cum este destul de evident că Rusia va ajunge la frontiera Dunării.
Însă la fel de evident este faptul că Rusia nu este izolată și nu este singură. Din contra, evidentă este izolarea Vestului,
De aceea, când se va face negocierea, România și Bulgaria vor fi ”pe bilețel”. Și orice privire de bun simț pe o hartă poate arăta că niciuna din cele două state nu va mai fi în zona de influență euro-atlantică.
Pentru că Rusia va pacifica Ucraina, pentru că în Republica Moldova (cum deja o indică mitingurile maraton despre care presa mainstream- de fapt propagandă euro-atlantică- din România tace) regimul politico-alimentar ”Soros cu maia” se va încheia repede, pentru că Ungaria va pleca din UE cum va fi ocazia, pentru că Serbia nu va ceda Vestului, pentru că Bosnia Herțegovina și Kosovo sunt bombe cu ceas, pentru că Bulgaria își vine în fire și pentru că Turcia a devenit o mare putere regională care pretinde influență și respect, ei bine, din toate aceste motive, ”viitorul euro-atlantic” al României va mai dura, cel mult, vreo 2 ani….
Iar tot ce va urma nu va fi bine, pentru că în momentul de față, cu excepția câtorva – cu voia dumneavoastră, ultimul de pe lista acestor câtorva sunt eu- nu există oameni capabili intelectual să guverneze această țară. Nu există nici măcar oameni capabili să administreze această colonie pe care stăpânii se pare că se grăbesc să o părăsească.

Să nu mă uitați că eu am spus asta încă din primăvară, când 99,9% din analiștii politici din România se transformaseră în niște radutudori chiar mai stupizi decât originalul.

Am urmărit cu un oareșce interes pasiunea și tragismul din tabăra suveranistă, din cauza loviturii date Curții Constituționale și Constituției în noile legi ale justiției.

Eu sunt mai resemnat: va fi și mai rău dacă pierde Rusia războiul, vom putea să îndreptăm toate prostiile astea doar dacă Vestul va fi înfrânt.

Da. E simplu ca lumina zilei faptul că suntem în război și că acest război, departe de a fi războiul dintre Rusia și Ucraina, este de fapt un război mondial, între Rusia, susținută de puterile emergente și Vestul care a transformat Ucraina în carnea sa de tun.

Dacă războiul va fi câștigat de Vest, suveranitatea României, o vorbă în vânt de pe acum, va deveni istorie și mersul nivelarea conformă cu ideologiile progresiste, nu va putea fi împiedicat de nimeni.

Iar explicația este simplă: România nu are suficientă energie internă pentru a juca cartea suveranistă. Pur și simplu România nu e Ungaria sau Polonia. În România, presa, ”societatea civilă”, școlile și mediul universitar, sunt pe lângă partide, controlate aproape total de comisarii ideologici progresiști.
Iar Bisericile sunt cumpărate și șantajate pentru a nu se transforma într-o opoziție serioasă.

Pur și simplu suveranismul românesc și conservatorismul românesc sunt curente irelevante și marginale în acest moment. Iar cu o victorie a Vestului, cătușa ideologică se va strânge, nu va slăbi. Și progresismul va deveni, inevitabil, totalitarism.

În schimb, o victorie a Rusiei va permite mari schimbări geopolitice, care vor oferi României o șansă de moment. E posibil, chiar probabil, ca România să fie părăsită de Vest la renegocierea sferelor de influență a lumii și vom avea o fereastră de oportunitate de a ne ridica în picioare și a reconstrui demnitatea românească.

O vom folosi? Nu știu. Și nu sunt prooroc.
Însă ce pot să spun cu certitudine este faptul că ”se joacă”. Un război mondial, cum este acela pe care îl trăim, va schimba fața lumii.

Scandalul plagiatelor se fredonează de aproape 10 ani în spațiul românesc. E folosit politic, e instrumentalizat în funcție de ”ținte”.

Când un cap trebuie să cadă, acuza de plagiat e suficientă. Când un cap nu trebuie să cadă, se stabilesc cote de permisivitate la plagiat, cum a fost în cazul doctoratului plagiat de Kovesi.

Dar dincolo de circul politic, povestea cu plagiatele, ca și decadența incredibilă a învățământului, cercetării și culturii românești sunt privite ca fiind ceva neserios. Cumva pe logica: ”alții fură bani, deci de ce ne-am supăra pe cei care fură idei?”. Sau pe logica: ”De asta ne arde nouă acum?”

Paradoxal, doar de asta ar trebui să ne ardă acum. Pentru că ne-am ars cu orice altceva.
România a încetat să mai aibă o economie românească. Clasa politică românească este, toată, vândută unor interese străine sau șantajabilă. Sau…înfricoșător de idioată. Sau și…și…și.

Contextul internațional este atât de complex, încât e o iluzie ca să crezi că vom scăpa ușor.

Deci, aparent paradoxal, acum nu este timpul să vedem cum ne vom descurca în furtuna ce se apropie, ci este momentul în care trebuie să ne pregătim pentru reconstrucția de după furtună.
Porcul nu se mai îngrașă în ajun și dezastrul unei idiotocrații pe care toți (și eu, și dumneavoastră) am încurajat-o pe motiv că ”se poate și mai rău”, nu poate fi reparat în ajunul colapsului.
E ca și cum am spune că ”ne lăsăm de fumat” când cancerul e în metastază.

Însă ce putem face este să ne gândim ce și cum va fi după inevitabilul colaps.

Iar pentru asta trebuie să rezolvăm o mare problemă: criza identitară.
Ca să salvăm acest popor și această țară, trebuie să începem să îi oferim condițiile renașterii. Pentru asta e nevoie de educație, cultură și credință care să fie tratate cu seriozitate.
Pentru asta e nevoie să ne regândim la propria identitate națională, să redescoperim, sau, mai bine spus, să descoperim pentru prima dată, ce înseamnă a fi român, a fi balcanic, a fi european, a fi creștin.

Iar pentru asta avem nevoie de școală, cultură și Biserici sănătoase.

Iar acum niciuna nu este sănătoasă, niciuna nu are energiile de a renaște România. Iar asta pentru că toate sunt pline de impostură.

În multe din facultățile din România, îmi asum ceea ce spun, cadrele didactice se împart în două tabere: impostori sfertodocți, plagiatori sau, în cel mai fericit caz, mediocri blazați, și cadre didactice infestate până în măduva oaselor de virusurile ideologiilor progresiste.

Școlile sunt jalnice. Profesori agramați, formați superficial în materiile pe care le predau, se complac cu programe tot mai anemice și cu o atmosferă școlară menită să încurajeze copiii să facă orice, doar să nu facă carte.

Muzeele din România sunt experiențe triste, cu o mare masă de muzeografi blazați, manageri care nu au respect față de meseria lor.

De altfel și ”turismul cultural” este o glumă proastă în România, prin comparație cu….Bulgaria. La ce se face ”turism cultural”? Câteva mânăstiri, unde niște maici sau călugări plictisiți și plictisitori, recită aceleași pliante din anii 70, de parcă ar fi Dem Rădulescu în ”BD în alertă”…

Apoi, desigur Peleșul (care nu știu de ce ar fi ”cultural”) și Branul care este o escrocherie turistică, atâta timp cât este vândut, la bilete scumpe, ca ”castelul lui Dracula”….

Ruinele sunt… în ruină. Teatrul, opera, opereta, cinematografia, au devenit subiectul unor ”experimente” care să primească cât mai ușor niște premii ideologice pe afară.

Toți imbecilii, drogații și nebunii au fost promovați artistic. Decadența în artă a fost aplaudată la scară deschisă.

În același timp, România este țara din Europa în care se citește cel mai puțin (și ce se citește e preponderent mâzgă motivațională și literatură proastă) și în care românii dau cei mai puțini bani pentru cultură.

Nici în Biserici nu e mai bine.
Poporul român este un popor post-creștin. Am ”serbat” de curând 4 ani de la referendumul pentru familie care a arătat concret, pe cifre, că poporul român nu este un popor creștin.
Da. Este un popor superstițios, cu mulți care practică un creștinism formal-identitar.
Dar nu mai e loc de nicio iluzie: majoritatea românilor sunt analfabeți duhovnicește, au o credință superstițioasă, plină de formalități sau de dileme de genul ”ce se ia întâi? agheasma sau anafura?”, de alergătură după un miraculos magic.

Iar facultățile de teologie sunt, intelectual, școli profesionale post-liceale pentru formare de preoți și șomeri ”teologi”.
Nu că alte facultăți ar fi mai breze….

Or tot această degenerare a educației, a culturii, a credinței, are consecințe. România nu mai are elite (deși are producție de doctori în diverse domenii, licențiați și ”masteri”), e epuizată, terminată intelectual.

Nici forțele mai conservatoare nu o ajută. În mediile mai conservatoare, dai de ”puricisme” (de la Dan Puric), mai mult sau mai puțin talentate, de dacopatii și alte prostii care arată că nici rădăcinile nu mai sunt sănătoase.

Or după ce va trece această iarnă istorică în care intră toată lumea, întrebarea este: cei care vor rămâne vor putea să mai salveze acest popor? Cum?

Repet, e prea târziu să ne gândim cum să trecem cu bine peste această iarnă a istoriei. Însă e momentul, ceasul al 12-lea, să ne gândim ce vom face când, inevitabil, va veni și o primăvară a istoriei.
Iar pentru asta, aparent paradoxal, nu economia și nici măcar politica nu sunt importante, cât revenirea la o sănătate mentală, intelectuală, culturală și spirituală….

Eșecul mitingului din 2 octombrie arată eșecul mișcării suveraniste din România.
Nu pentru că românii nu ar fi suveraniști, ci pentru că liderii suveraniști nu sunt credibili, nu sunt convingători, nu emană sinceritate.

Într-o Românie încovoiată de inflație, presată de facturi, guvernată de un circ al imbecililor, în care nimic nu mai merge cum trebuie, te-ai aștepta ca lumea să protesteze.
Nu o face pentru că nu vede alternative.
Și…sunt alternative?

Este AUR o alternativă la politica mainstream? Poate fi un om limitat intelectual și ca vocabular, un sărman golănaș de stadion upgradat mediatic la statutul de șef de partid, alternativă la bolovanul ăla transpirat de Ciucă sau la știuletele lăcrămos care e Ciolacu?
Pot fi parlamentarii AUR, unii dintre ei analfabeți funcțional, mai toți sterili intelectual, o alternativă la cirezile parlamentare PNL, PSD și USR?

Evident că nu.

Este Diana Șoșoacă, un ”vadim” cu mai puțin umor o alternativă?
Evident că nu.

Este partidul lui Chitic, Capsali, Constantinescu și Aurelian Popa o alternativă?
Sincer, după lansarea aia anemică, cu Dan Puric făcând show-ul său standard, urmat de aceleași discursuri previzibile ale liderilor, nu știu cum aș putea spune că ”da”.

Este Dragnea o alternativă?
E tot mai evident că nu. Omul când vede o țâță sau o fesă e ….cauză pierdută.

Este Aurelian Pavelescu cu PNȚCD-ul, o alternativă?
PNȚCD este un partid mort pe care nu îl mai poate învia nici Viktor Orban.

Pur și simplu mișcarea suveranistă este paralizată. Și să dai vina pe servicii este facil.
Totuși, nu serviciile secrete au obligat cu pistolul la cap pe oameni altfel normali la cap să se compromită cu Lazarus și Bahmu….
Nu te poți asocia cu lumpenul mediatic, fie el și reeșapat suveranist, nu te poți compromite cu toți țăcăniții gen „stegarul dac” și alți geți și hiperboreeni de ziua a șaptea, și să poți spera că vei căpăta o legitimitate națională.

Da. Desigur, te poți mulțumi cu micul univers al țăcăniților geto-daco-legionaro- talibano-reeșapato-nebuni. Poți să devii chiar o vedetă de talia lui Oreste, a părintelui Singurov și poți spera că vei deveni invitatul permanent al lui Luis Lazarus. Ba chiar poate te împrietenești și cu Lou Lou… Dar nu vei atinge nivelul acela de seriozitate care să te facă să joci la mai mare.

Apoi infinitul subiect cu vaccinatul trebuie depășit.
Gata. Vaccinarea obligatorie a căzut, majoritatea românilor s-au vaccinat la chiuvetă, povestea cu pandemia s-a terminat ca și cum nu ar fi fost. Ce tot se rămâne în ea?
Aici am învins.
Dar acum alta este agenda mare.

Dar ca să intri în agenda mare, trebuie să demonstrezi/mimezi un dram de competență, să arăți că ai soluții.
Or tocmai astea lipsesc.

Mitingurile suveraniste adună aceeași faună de ani de zile. O faună care e departe de a fi relevantă, impresionantă și capabilă să cucerească încrederea oamenilor.

În fapt, cum indică toate sondajele de opinie, această faună este de 15% (AUR), plus alte 4-5 % ceilalți: adică 20 % din….cei nici 40 la % care mai ies la vot.
Adică undeva la 7-8% din populația majoră a României.
Sunt aceștia România? Evident că nu….
Dar aici le place liderilor suveraniști români să „băltească”, lăsându-se influențați de circul aproape constant al acestei tabere, de toată țăcănelile conspiraționiste, de toate poveștile patriotice și de re-eșaparea în politică a tabloidului.

Nefiind lideri capabili să își formeze propriul electorat, sfârșesc prin a se lăsa deformați până la grotescă caricatură de un electorat amărât la minte.

Scriu aceste rânduri din Istanbul.
Ce ar fi fost ca în Turcia, Erdogan să se fi lăsat influențat și transformat de propriul electorat? Ar mai fost el președintele Turciei? Ar mai fi fost Turcia mare? Nu.
La fel e și cazul Ungariei, și cazul Rusiei.

Liderii autentici conving oamenii, conduc oamenii, nu se lasă conduși de oameni într-un amestec uneori suprarealist de show pseudo-intelectual, marca Dan Puric și șușanea ”televizată” cu Luis și Bahmu…

E tot mai evident că soarta României va depinde tot timpul de ”afară”. Fie că acel ”afară” va fi Washington, Bruxelles, Moscova sau Ankara, România nu are și nici nu va avea prea curând puterea de a negocia suveranist interesele sale.
Pentru că nu are lideri.

1. Războiul din Ucraina este al treilea război mondial care, din fericire, se poartă doar în Ucraina. Și să sperăm, cu cinism față de ucraineni, că nu se va extinde mai mult.
   Practic în spatele Ucrainei se găsește SUA, se găsește NATO, se găsesc cam toate slugile americanilor.
   În spatele Rusiei și alături de Rusia se găsesc state care au obosit să mai accepte hegemonia americană și a anexelor sale din vestul Europei.
   
2. Ucraina a pierdut deja războiul. Cu toate ajutoarele militare occidentale, Ucraina este terminată economic și terminată militar.
   
3. Federația Rusă a anexat 4 teritorii ce au aparținut Ucrainei, dar cel mai probabil acesta este începutul. Probabil până de Paștile viitor, cel puțin alte două regiuni încă ucrainene vor deveni rusești și Ucraina va pierde definitiv ieșirea la mare.
   Dacă nu dorește acest final, Ucraina trebuie să capituleze acum.
   
4. Faptul că statele aliate și apropiate de Rusia nu au recunoscut anexarea acestor teritorii este irelevant. Ba chiar e logic.
   Dacă recunoșteau această anexare, aveau o serie de probleme acum. Și inutile.
   
5. Comunitatea internațională va recunoaște anexarea acestor teritorii după momentul păcii.
   Aceasta pentru că, după capitulare, Ucraina va fi prima care va recunoaște pierderea acestor teritorii. Iar după recunoașterea Ucrainei că aceste teritorii nu îi mai aparțin, ar fi chiar hilar ca România, de exemplu, să nu accepte noile frontiere.
   
6. Înfrângerea Ucrainei va fi înfrângerea militară și economică a Occidentului.
   Întregul Occident face sacrificii uriașe pentru a susține Ucraina. Economiile UE și SUA sunt puse la grea încercare, se livrează cantități uriașe de resurse ( doar statul Ucraina costă Occidentul vreo 50 de miliarde de dolari, însă pierderile economice datorate sancțiunilor sunt de ordinul sutelor de miliarde de dolari pe lună).
   Când Ucraina va capitula, tot efortul occidental va fi în van și Occidentul, oficial, va pierde.
7. Înfrângerea Ucrainei va fi și sfârșitul moral al hegemoniei occidentale. Va fi confirmarea faptului că Occidentul nu mai este o mare putere globală și nu mai contează.
   Nu mai spun ceea ce e evident de acum: Occidentul eșuează în a mai oferi prosperitate alor săi. Ori aceasta este înfrângerea totală.
   Pentru ce respectam Occidentul? Că putea să ofere ceva mai mult cetățenilor săi decât restul lumii. Acum nu mai poate oferi nimic.
   
8. Este evident pentru oricine este de bună-credință că Rusia nu a plecat în acest drum al războiului fără o planificare.
   Referendumurile și anexarea arată că există un calendar bine pus la punct probabil înainte de februarie. Iar cel mai bun argument este…ofensiva ucraineană.
   Încercarea Vestului de a forța o ofensivă ucraineană acum indică că de fapt scopul ofensivei era să dea peste cap calendarul rusesc (calendar pe care, desigur, și Vestul îl știe- că doar CIA și serviciile secrete occidentale nu or fi chiar toate drogate).
   
9. După capitularea Ucrainei, se vor reîmpărți sferele de influență în lume și în Europa. Și, cu excepția României și Albaniei, niciun stat din sud-estul Europei nu este atât de doritor de Vest….
   

Eu nu sunt optimist pentru că nu văd energiile alternative. Și pentru că știu că pseudo-iile și circul pășunist-naționalist e o alternativă.

România, ca și tot Occidentul, este la sfârșitul istoriei sale. Iar asta se vede chiar din retorica oficială, din propaganda oficială.
Vestul nu mai poate promite nimic, nu justifică nimic din măsurile pe care le ia acum pe logica lui ”va fi mai bine”.
Niciun ”viitor luminos”, nicio ”epocă de aur”, nicio ”împărăție milenară” nu ne este promisă în schimbul sacrificării prosperității, drepturilor și libertății de acum.
Noile generații de fanatici ai vestului nu sunt nici mulțimi de activiști comuniști plini de ură de clasă, nici cohorte negre de naziști subordonați cauzei lor.
Nu. Sunt gloate de depresivi, drogați, schizofrenici, sfertodocți, care nu mai au ”cauze” ci frustrări.
Nici Biserica nu mai e furnizor de speranță. Cu puține excepții, (creștini autentici vor rămâne până la sfârșit), Creștinismul oscilează între oengism, corectitudine politică și pășunism.
În Vest, România inclusă, alternativa creștină nu există.
Mișcările conservatoare sunt o salată beuf de conspiraționisme, golăneli, bișnițăreli, pioșenii, habotniceli, lipsă de realism, sfertodoctism….
Pur și simplu nu există energii pentru viitor. Nu există nici măcar alternative.
Privesc șocat văzând cum stafiile fascismului și comunismului încearcă să ”călărească” situația de acum. Decât alternativa lor, mai bună este o moarte…

Ce rămâne de făcut?
Să ne bucurăm de ceea ce ne-a mai rămas din viață, având grijă de mântuirea noastră. Iar cei ca mine, care nu pot dracului să renunțe la a mai gândi cu voce tare, să fim niște martori demni și onești ai acestui sfârșit de istorie.
Doar adevărul ne va face liberi.

Eu, în locul golanilor din 10 august m-aș ascunde rușinat.
Nu doar pentru golănia de atunci, când s-au victimizat jenant toți prostovanii că i-a gazat jandarmeria când ei încercau ”pașnic” să dea foc la Guvern.
Aș tăcea jenat pentru că au trecut deja 4 ani și…. prostia aia arogantă manifestată pe 10 august a avut câștig de cauză politică și și-a arătat roadele.
Președintele Iohannis a fost reconfirmat,USR și PNL au ajuns la guvernare. Mari orașe au căzut victime impotenței, incompetenței și prostiei unor primari și consilieri useriști și peneliști.
Dragnea a fost arestat, liderii PSD serioși au fost fie îndepărtați, fie li s-a pus zgardă și botniță și au fost cumințiți.
Noul PSD, condus de un nimeni intelectual, slugarnic și combinagiu, este un partid castrat, care cotcodăcește euro-atlantic, cuminte, fără să mai îndrăznească să mai miște în front.

Deci mizeria de la 10 august, gunoaiele hipsterești din Piața Victoriei au câștigat pe linie.

Și? E mai bine?
Economia s-a dus în cap. Ne-am îndatorat în ultimii ani cât nu am făcut în 30 de ani, e frig în case, prețurile la facturi au explodat (că s-au liberalizat prețurile la energie, cum cereau converșii neuronali din Piața Victoriei), se strică și ce se construise.
Administrații abulice, impotente și imbecile au paralizat orașe, au paralizat țara. ”Muie Dragnea!”, expresia maximului de inteligență al ”tinerilor frumoși și liberi” de la 10 august, a devenit o muie uriașă pe care a încasat-o întreaga Românie din pricina lor.
Dacă ar fi onești, marea masă de dobi-hipsteri din 2017-2019 ar trebui să se ducă în baie, să își dea palme singuri și să se jure că nu vor mai vota niciodată, având în vedere roadele circului lor civic și voturilor lor.
Dar nu sunt onești. Cică vor să se adune din nou în Piața Victoriei ca să se văicărească cum au ”murit” ei din cauza jandarmilor în ”revoluția muiei”.
Revoluția Muiei- singura revoluție de care a fost capabilă generația lor civică.