Merită să ne oprim în călătoria noastră prin Vechiul Testament asupra timpurilor de dinainte de Potopul lui Noe, despre care Biblia ne spune câte ceva.
Mai întâi vom face cunoştinţă cu unul din cei doi oameni care, potrivit Bibliei, nu au cunoscut încă moartea, continuând să trăiască până vor juca un rol istoric la săvârşitul lumii .
Astăzi vom cunoaşte doar pe unul dintre ei: pe Enoh. Despre acesta cartea Facerii ne spune că era fiul lui Maleleil şi tatăl lui Matusalem (cel de la care a rămas expresia vârstă matusalemică- murind la vârsta de 969 de ani). Dar ne mai spune ceva: că atunci când avea 365 de ani, „Enoh a plăcut lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu”. (Facere, 5,24).
Scriptura îl mai pomeneşte apoi pe Enoh în….Noul Testament de două ori: mai întâi în Epistola Sfântului Apostol Iuda, unde este citată o proorocie a acestui patriarh (Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după poftele lor şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste.” Iuda, 1, 14-16).
A doua oară pomenirea lui este tainică- Tradiţia tâlcuindu-ne sensul ei- şi o găsim în Apocalipsă:
Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
„Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i vatăme, acela trebuie ucis.
Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.
Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî.
Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor. Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ.
Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei. Şi din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au privit la ei duşmanii lor.” (Apocalipsa, 11, 3-12).
Aceşti martori sunt, potrivit Tradiţiei, Enoh şi cu Ilie.
Deci ….suntem contemporani cu un om din timpurile de dinainte de Potop, pus deoparte de Dumnezeu, ce îşi duce undeva, poate chiar pe acest pământ, viaţa discretă, aşteptând ca teatrul istoriei să ajungă la ultimul său act, când va trebui să revină din nou pe scenă.
Poate că vremurile sunt coapte deja şi vom avea prilejul să îl întâlnim pe Enoh.
Oricum, simplul gând că acest martor al istoriei ar putea să fie chiar vecinul nostru (că doar nu o să îşi arate vârsta) e un gând în acelaşi timp plăcut, înfricoşător şi pasionant. Şi parcă ne apropie mai mult de textul Scripturii…