Despre greferendumul de astăzi, despre democraţie şi despre ce se întâmplă pe internetul şi în mass-media românească

Şi acum să ne gândim un pic la ce s-a întâmplat zilele astea în mass-media românească dar şi în online: o manipulare pe care trebuie să o cercetăm cu atenţie, pentru că nu am asistat la un episod izolat. Trebuie să ştim cu ce ne confruntăm.

Am văzut cum s-a încercat o veritabilă campanie de ură anti-grecească, mergându-se până acolo încât ajunseserăm la un soi de luptă de clasă între naţiuni: proletarul european versus chiaburul şi speculantul ordinar grec.
S-au reactivat stereotipuri altfel foarte „non-europene”, s-au făcut manipulări cel puţin grosiere, s-a depus un întreg efort pentru a invalida în ochii opiniei publice nu atât poporul grec, cât voinţa democratică a unei naţiuni.
Pur şi simplu, se insinua pe toate căile, democraţia nu este bună. În schimb, disciplina impusă de către alţii, este singura cale, singura soluţie acceptabilă.

Vă daţi seama că grosul acestei campanii nu era dedicat grecilor- că nu stau ei să citească presa şi postăceala românească, El a făcut parte dintr-un efort masiv şi mult mai vechi de dresare a conştiinţei civice româneşti în contra democraţiei, în respect tâmp faţă de hegemonul străin şi faţă de concepte abstracte dar cu un conţinut profund nedemocratic, precum „stat de drept” şi „justiţie”.
În aceeaşi logică avem campania dezmăţată la nivel de huiduială dar pervers organizată contra Parlamentului…

Paralel cu aceasta, avem apariţia unor pseudo-partide anti-sistem, menite să deturneze orice discurs anti-sistem românesc pe câmpii prostiilor unui peremism reeşapat. Uitaţi-vă ce frumos promovat este anti-maghiarismul lui Bogdan Diaconu, care altfel este un politician foarte cuminte când vine vorba de temele mainstream.

Dar nu e de ieri, de azi, de când România este victima unei campanii de manipulare şi de agit-prop mai mult decât profesionistă. Cel puţin din anul 2012… Să nu ne iluzionăm că asistăm la momente episodice…

Dar votul grec de astăzi a arătat că, din fericire, ceea ce se întâmplă în România- anestezierea unei naţiuni, nu e posibil peste tot. Să prindem curaj şi să începem tetoxifierea de propagandă şi manipulare. Acum ori niciodată.

Peoples_Administration_Direct_Democracy_People_Power

Mai bine să rumeg mulţumit, decât să pasc fericit

Deşi salutul firesc al Sărbătorii ce stă să vină este vestirea Învierii Domnului: Hristos a înviat! cu răspunsul Adevărat a înviat!, urarea enervant de des folosită este aceea de „Paşte fericit!”, urare care, datorită limbii române, capătă un sens de altfel foarte comic, dacă nu cumva chiar jignitor, pentru cel căruia i se face.
Eu sunt pentru vestirea Învierii. Rostind Hristos a înviat! îndeplinesc o obligaţie prescrisă în Evanghelie şi de multe ori uitată: aceea de propovăduitor al lui Hristos. Creştinul trebuie să fie martor al Învierii şi vestitor al lui Hristos în toate aspectele vieţii sale.
Dar dacă numele lui Hristos provoacă jenă celor care insistă să mă „ureze” de Paşti, îi rog să o facă dorindu-mi nu să pasc fericit (după Posturi am tendinţe carnivore, atunci când vine vorba de meniu) ci să….rumeg fericit.
Da. Să rumeg fericit. Noi subestimăm rumegatul- e drept, mă refer aici la rumegatul de idei, deşi sunt mulţi medici nutriţionişti care ne atrag atenţia că nu mestecăm suficient de mult mâncarea, că nu acordăm suficientă atenţie procesului digestiv.
Dar eu mă refer aici doar la rumegatul ideilor. Înghiţim o grămadă de prostii fără să le rumegăm. Luăm de bune toate otrăvurile şi porcăriile aruncate de mass-media şi de deformatorii de opinie, ne lăsăm copleşiţi de un potop informaţional care ne superficializează tocmai prin abundenţa informaţiilor şi nu prin absenţa lor.
Manipularea vremurilor de pe urmă nu se face prin prea puţină informaţie ci prin prea multă şi nerumegată, nedigerată informaţie. Dintr-un „breaking news” imbecil în altul, ajungem să pierdem controlul asupra propriei raţiuni, cedându-ne discernământul în faţa manipulatorului şi deformatorului de opinie dintr-un studio sau altul, dintr-o redacţie sau alta, din sediul unui grup de postaci de partid sau altuia.
De aceea e nevoie să rumegăm informaţiile şi ideile. Mai întâi să ne facem un filtru de selecţie, asemenea rumegătoarelor. Ele sunt foarte grijulii cu ceea ce mănâncă, când „pasc fericite”. Nu o să le vezi înghiţind buruieni sau ciuperci otrăvitoare. Aşa şi noi, să refuzăm tentaţia de a ne crede specialişti în de toate şi la pretenţia de a fi informaţi cu privire la de toate. Pur şi simplu nu e omeneşte posibil- iar atunci când ne credem informaţi în toate privinţile, sfârşim prin a fi manipulaţi în majoritatea.
Apoi, măcar 5 minute, să stăm şi să cugetăm, cu noi înşine (şi nu cu manipulatorul de la televizor-Fb- net- radio în ochi şi urechi) asupra fiecărei informaţii care ne interesează. Să cântărim sursa, să vedem dacă e coerent logic ce ni se spune, să fim suspicioşi cu privire la scopul furnizării informaţiei respective, să o cântărim, să îî simţim gustul spiritual- oare nu e prea picantă pentru nişte oameni serioşi ca noi? Oare nu e prea dulceagă? Oare nu cumva se ascunde o otravă sau vreun drog în spatele aparentei inocenţe a informaţiei?
Acesta ar fi rumegatul… Nu ştiu cât e de fericit, dar rezultatele vor fi pozitive, pentru că deşi vom rumega ca oile, sigur nu vom mai „pune botul” la toate prostiile şi nici nu vom mai vota ca oile pe toţi lupii, boii şi măgarii.

Dar rumegatul are sens şi în cele spirituale. Şi acestea trebuiesc rumegate. Doar aşa putem aduce la o credinţă matură, eliberată de superstiţii, basme hilare, dependentă de „miracole” comice, care ne înstrăinează de Hristos, de Cuvântul Său, de Biserica Sa.

in-atentia-dna-unde-dai-si-unde-capra-18419016