Ce cred că urmează pentru România?

Ce cred că urmează pentru România?
Desigur, suntem încă în plin val emoțional. Propaganda, cu toate gafele ei, este încă pe cai mari. Poveștile cu refugiați, amestecul grotesc de știri propagandistice care vin ”de pe front”, asigură încă presiune și pasiune emoțională pentru o parte a societății.

Iar presa mainstream alimentează de zor această pasiune și presiune.
Însă lucrurile sunt departe de a fi roz pentru UE și NATO.
Rusia a pornit la război și, în ciuda știrilor cu ucrainienii eroi și soldații ruși flămânzi își atinge toate obiectivele militare.
De asemenea, războiul economic provocat de Occident contra Rusiei nu a impresionat Kremlinul. Se aștepta. Mai mult chiar, Rusia a răspuns cu contra-măsuri economice, semn că de fapt ei își doresc acum independența economică față de blocul occidental.
De ce și-o doresc? Pentru că au văzut după 2014, după primul val mare de sancțiuni economice, că merge, că Rusia poate să își recapete suveranitatea economică.
Apoi tot mai mulți actori mari ai lumii sunt mai degrabă deschiși să încurajeze Rusia, căci în eventualitatea unui succes al ei, vor urma și ei calea aceasta. De asta vedem cum tot mai multe țări sunt dispuse, de dragul Rusiei, să renunțe la dolar.
UE, lovită și ea de acest război economic, trebuie să administreze o criză a refugiaților considerabil mai mare decât cea produsă de primăverile arabe.
Și mai trebuie să se pregătească să susțină financiar ce va rămâne din Ucraina.

Prelungirea războiului din Ucraina, care acum este exclusiv vina SUA și NATO (care pompează armament și muniție acolo) se face în speranța că ”poate moare Putin”, ”poate rușii fac revoluție că nu mai au McDonalds și Google Maps”, dar de fapt nu face decât să prelungească agonia și să afganistanizeze țara.
Desigur, există un val emoțional și de solidaritate. E și real (un val mai mic) dar e și propagandistic.
Fiecare lună de zile, cu facturi mari, explozie de prețuri, criză economică tot mai puternică, sting din emoția spectacolului cu războiul în care bunii ucrainieni se luptă cu rușii cei răi. Iar Zelenski, chiar dacă plusează sadic pentru a satisface masochismul occidentalilor (vedeți că tot ceartă Vestul că nu face suficient, că nu e destul de implicat), descoperă că nimeni nu are soluții favorabile Ucrainei în acest conflict.

Apoi mai e ceva. Da. E multă solidaritate declarativă. NATO e ”mai unit ca oricând” în discursuri. Dar nu vă iluzionați că în mai toate capitalele europene (poate chiar și în România) se mai și gândește la rece despre ce se întâmplă și ce va fi.

Povestea cu drona ucraineană care a parcurs nederanjată 700 de km de spațiu aerian NATO spune ceva despre capacitatea reală a NATO de a se apăra în fața unui război pe bune.
Întărirea flancului NATO, cu câteva mii de soldați americani și francezi, în contextul unui război pe bune, este deja ceva simbolic.
Multe state își pun deja întrebarea cum se vor putea relua legăturile cu Rusia după isteria aceasta emoțională.

Ungaria se felicită (când privește facturile la gaze și curent) că nu a luat parte la ea. Turcia la fel.
Popularitatea guvernului ”userist” (niște progresiști justițiari din Bulgaria) se duce în cap când Bulgaria se vede scoasă din alianța tradițională cu Rusia. Serbia se pronunță tot mai ferm anti NATO. În Bosnia Herțegovina cresc tensiunile.
Croația și Slovacia nu își ascund nemulțumirile.
De altfel și UE, și NATO, știu că acest război este de fapt pierdut pentru ele. Concluziile sunt previzibile:
1. Rusia va lua ce o interesează din Ucraina. Nu are cum să fie oprită.
2. Ucraina va deveni un afganistan ce nu doar că nu va permite extinderea UE și NATO, dar va trebui decontat de UE și NATO.
3. Sancțiunile economice aplicate Rusiei îi vor oferi acesteia autonomia economică dorită. Cu costuri la nivel economic și social, dar nu de nedepășit.
4. În câțiva ani, maxim 8, Rusia va fi din nou gata să meargă mai departe. Iar UE și NATO nu vor mai avea ce sancțiuni să îi aplice (chiar, aplicația Tinder mai e încă în telefoanele rușilor? Ar putea fi o sancțiune ”puternică” pentru viitor scoaterea ei).
5. Prietenii Rusiei prind curaj și văd slăbiciunea UE și NATO.

De aceea propaganda euro-atlantică sună perdant, își pune speranța că Putin are cancer de colon, că armata rusă face ”pana prostului”, că soldații ruși vor la mama, că opoziția la Putin va răsturna regimul și va aduce pacea.

Doar că opoziția la Putin este una cel puțin la fel de naționalistă. Occidentul mizează pe așa numita opoziție liberală, o ficțiune bine stipendiată sorosist, dar cam atât….
Rusia nu e Putin. Putin este însă președintele Rusiei, da. Iar Rusia nu vrea, cu Putin sau fără, să se reîntoarcă la derizoriul umilitor al anilor 90. Chiar dacă asta avea și gust de McDonalds.
Or asta nu înțelege Occidentul….
Dacă Occidentul ar fi învățat să respecte Rusia, dacă nu ar fi forțat circul maidanez, dacă nu ar fi iluzionat mai departe Ucraina cu un ”viitor euro-atlantic”, nu am fi fost aici.
Acum Occidentul va începe să plătească nota de plată.

Ce va fi cu România? Desigur, acum aceeași masă critică de români mediatizați care au participat la circurile manipulatoare din 2012 încoace (de la ”hai Arafat!” la escrocheria cu vaccinarea) este iar pe val și lasă impresia că toată țara ar fi ca ei.
Însă România profundă tace, cum îi e obiceiul.
Dar nu despre ea vorbim aici. Vorbim despre statul român, condus acum de cea mai slabă, asevită și șantajată clasă politică din istoria României.
Iar acest stat român nu are capacitatea și viziunea să facă socoteli despre ceea ce va urma.
România va fi vecină cu un afganistan. De asemenea, Republica Moldova va renunța, o să vedeți, la ”parcursul european” în acest context.
Nu vă lăsați păcăliți de decizia Maiei Sandu de a cere aderarea la UE ”la pachet” cu Ucraina și Georgia. Orice analist politic serios vă va spune că a fost o mișcare (dorită și de UE) de a sabota procesul de aderare a Ucrainei.
De asemenea, Ungaria subliniază chiar și acum, în plin val emoțional, că vrea relații bune cu Rusia. Serbia este aliatul Rusiei și a obosit de atâta cerut UE.
Bulgaria are toate șansele să iasă din iluzia guvernării lor ”useriste” și nu privește spre Rusia și Putin cu dușmănie.
Erdogan are nevoie de Rusia ca de aer, a obosit de acest Vest, și vrea un rol tot mai proeminent în Ucraina și în Balcani. Pe care Rusia nu i le refuză.
Desigur, toate acestea pe fondul unor discursuri sforăitoare cu ”NATO e mai unit decât oricând”. Știți însă că atunci când propaganda încearcă să te convingă de ceva, acel ceva înseamnă că are probleme.
Deci viitorul se anunță foarte complicat. Până atunci măcar să ne bucurăm că Putin ne-a eliberat de „măscuță” și alte restricții stupide.

Publicitate

De ce este cenzurat Sputnik?

Oricine a citit și citește Sputnik în limba română, nu poate să nu remarce faptul că toți cei ce lucrează acolo sunt de o obiectivitate și profesionalism mult peste nivelul altor redacții românești de știri.

Nu o să citiți la Sputnik informații neverificate, articole făcute după un clip de pe Tik Tok sau analize militare bazate pe înregistrări din jocuri de pe calculator, așa cum a făcut, spre hazul unei țări întregi, partenerul CNN România, Antena 3. De asemenea nu o să vedeți pe Sputnik derapaje de tip tabloid.

Articolele Sputnik nu sunt plagiate (practică comună în presa mainstream de limba română) iar preluările de informație se fac cu menționarea sursei și cu link. Nu ne temem că ”facem reclamă” altor colegi din mass-media, așa cum se tem ei.

Da. Sputnik este ”incorect politic”, în sensul în care jurnaliștii și colaboratorii Sputnik nu sunt presați de redacție să evite probleme concrete, cum ar fi impactul negativ al mișcărilor de tip LGBTQ sau BLM asupra, culturii și educației din societățile occidentale. Avantajul Sputnik este acela că poate să spună ceea ce jurnaliștii CNN, FoxNews, Rai, Digi25 sau Antena 3 trec sub tăcere pentru că nu vor să riște.

Acoperirea cu știri a crizei din Ucraina de către Sputnik, se face, desigur, având la bază informațiile rusești oficiale și cele din presa mainstream rusească. Dar este și punctul de vedere al Ucrainei. Se acoperă și pozițiile oficiale ale UE, NATO și ale României. Nu sunt articole care să elogieze ”războiul” și nici măcar articole care să încalce în vreo formă profesionalismul jurnalistic.

Sputnik este șansa pentru publicul de limba română de a fi informat complet cu privire la ceea ce se întâmplă în Ucraina.

Atunci de ce Uniunea Europeană și România au lăsat deoparte și bruma de mimare a democrației și drepturilor fundamentale (libertatea de expresie fiind printre ele) și au trecut la cenzura Sputnik, RT și a altor platforme?

Sunt două răspunsuri complementare. Primul răspuns este legat de Ucraina. Uniunea Europeană (și România) nu au interesul ca cetățenii lor să fie cu adevărat informați cu privire la ce se întâmplă în Ucraina. Singurele informații trebuie să fie cele filtrate prin sitele propagandei euro-atlantice.

Căci da, e destul de vizibil cu ochiul liber că majoritatea jurnaliștilor din presa mainstream românească aplică niște șabloane propagandistice NATO pentru a filtra și deforma realitățile din Ucraina.

Fără un acces facil la alte surse de informare, poți ignora voit bombardamentele comise de ucrainieni în zonele locuite de ruși. Poți amesteca informații contradictorii, poți prelungi în timp, cât timp îți convine, narațiuni favorabile.

Un bun exemplu este cazul ”eroilor din Insula Șerpilor”, moment de mare intensitate emoțională transmis de mass-media atlantistă, ce s-a dovedit un fake news grosier. Sputnik spusese aceasta la câteva ore după eveniment.

De aceea se tem. Pentru că nu vor ca poveștile lor să fie deranjate de informații care să le contrazică. Pentru că nu vor ca publicul larg să iasă din narațiunea propagandistică în care sunt ”băieți buni” și ”băieți răi” în acest conflict. Pentru că nu vor ca să vedeți deciziile statelor NATO de a trimite arme și muniții în Ucraina ca fiind ceea ce sunt de fapt: forme de prelungire a conflictului, de ”turnare a gazului pe foc”.

Desigur, toate minciunelele propagandistice au o calitate- sunt cu impact emoțional, dar și un defect- au picioare scurte.

Multe din lucrurile pe care le puteți citi pe Sputnik astăzi, dacă intrați pe Telegram și pe unde mai supraviețuim cenzurii, vă vor fi confirmate, desigur, cel mai probabil fără scuzele de rigoare, de presa ce va trebui să se conformeze realității.

Al doilea motiv este acela că un război se poartă în tot Occidentul. Un război care se duce împotriva drepturilor și libertăților cetățenești, împotriva democrației, împotriva valorilor creștine, împotriva normalității.

Acest război nu are treabă cu Ucraina decât în măsura în care forțele conservatoare, suveraniste, patriotice, naționaliste, sau pur și simplu normale la cap din tot Occidentul, sunt asociate de propagandă cu Rusia. Știm toți ce campanie a fost în SUA pentru a convinge publicul că Trump e ”omul lui Putin”.

De aceea restricțiile lovesc și vor lovi și pe acea parte normală a societății civile, care nu vrea ”mare resetare”, nu vrea ”noua normalitate”, nu vrea globalism, nu vrea să își vadă copiii distruși psihic și moral de droguri și de revoluția gender.

Occidentul nu e bine. Dincolo de ce păreri aveți și avem despre ce se întâmplă în Ucraina, să nu uităm că vorbim de cenzură în Uniunea Europeană și în România.

Dincolo de ce părere aveți și avem despre Federația Rusă, să nu uităm că aceeași presă care prezintă filmulețe tik tok din Ucraina a ignorat mitinguri în care oameni au fost bătuți pentru că cereau libertate în Ottawa sau Amsterdam.

Dincolo de ce credem că ar trebui să facă sau să nu facă Putin în țara lui, Rusia, să nu uităm că în țările noastre, libertatea, normalitatea, bunul simț, au fost înlocuite de cenzură, dictatură și corectitudine politică. Iar asta nu poate fi scuzat.