Am citit uimit articolul profesorului Valentin Mureşan pe tema decernării titlului de doctor honoris causa lui Peter Singer.

Articolul este invalidant pentru universitarul bucureştean aşa cum decizia de decernarea a titlului de doctor honoris causa unui personaj ca Peter Singer, invalidează pretenţiile de onorabilitate ale Universităţii Bucureşti.
Mai întâi pentru că, în efortul de a apăra pe Peter Singer de el însuşi, Valentin Mureşan ne tratează pe toţi ca pe nişte studenţi ce ar trebui să tacă în faţa magisterului.
Reduce cu de la sine putere argumentele contestatarilor lui Singer la două, pe care le contra-argumentează unilateral, citând dintr-o singură carte a „honorizatului”: Practical Ethics.
Nu trebuie să ai nu ştiu ce studii în domeniul eticii ca să ştii că opera domnului Singer este mult mai amplă decât o singură carte, iar contestarea ei nu se face doar din pricina unei singure cărţi. Ceea ce este comic, având în vedere faptul că multe din ideile domnului Singer, precum opinia despre zoofilie, se găsesc inclusiv în articole- ce au făcut destul de multe valuri la vremea lor.
Pentru a compensa carenţele proprii în cunoaşterea gândirii lui Singer, domnul Mureşan se oţărăşte la noi, criticii deciziei Universităţii Bucureşti suspectându-ne că nu suntem familiarizaţi cu opera filozofului. Ne pare rău, dar se pare că şi autorul paginii de Wikipedia a lui Singer este mai familiarizat cu gândirea filozofului decât domnul Mureşan- cel care susţine în schimb ca profesorul respectiv să primească un titlu academic ce se doreşte a fi de prestigiu şi de calitate, bazată pe o operă pe care, iată, nu o prea cunoaşte.

Însă cel mai tare argument în favoarea lui Singer pe care îl aduce domnul Mureşan este invocarea Time Magazine, care l-ar fi trecut pe filozoful nostru în nu ştiu ce top.
Mai apare apoi o referinţă la un alt filozof, Peter Unger, care exagerează într-o apreciere faţă de Peter Singer (ceea ce este şi firesc- opera principală a lui Unger, „Living High and Letting Die”, este inspirată din gândirea lui Singer).

Însă prin tot articolul trebuie să îndurăm nervii domnului Mureşan, îngrijorat că noi, creştinii, refuzăm dialogul, am vrea să îl împuşcăm pe Singer („Tânjiţi după împuşcături în numele lui Dumnezeu? Suntem nevoiţi să punem întrebarea: care e, atunci, Dumnezeul vostru?”- îşi strigă enervarea domnul Valentin Mureşan în numele colegilor săi de la filozofie).

Dacă pentru domnul Mureşan a acorda un titlu de doctor honoris causa este o formă de dezbatere, încep să am mari dubii inclusiv asupra competenţelor didactice ale acestui profesor care, aproape de vârsta pensionării, a format generaţii întregi de studenţi la filozofie. Sau poate că aşa era obişnuit cu dezbaterea încă de dinainte de 1989- aşa l-au făcut doctor honoris causa pe Nicolae Ceauşescu, crezând că de fapt dezbat cu el, mai ştii? 🙂

P.S. Domnul Mureşan şi centrul de etică aplicată al domniei sale militau de zor acum ceva vreme pentru înlocuirea orelor de religie cu ore de etică aplicată.