Călătorie prin Vechiul Testament: Episodul 4- Despre Enoh, contemporanul nostru

Merită să ne oprim în călătoria noastră prin Vechiul Testament asupra timpurilor de dinainte de Potopul lui Noe, despre care Biblia ne spune câte ceva.
Mai întâi vom face cunoştinţă cu unul din cei doi oameni care, potrivit Bibliei, nu au cunoscut încă moartea, continuând să trăiască până vor juca un rol istoric la săvârşitul lumii .
Astăzi vom cunoaşte doar pe unul dintre ei: pe Enoh. Despre acesta cartea Facerii ne spune că era fiul lui Maleleil şi tatăl lui Matusalem (cel de la care a rămas expresia vârstă matusalemică- murind la vârsta de 969 de ani). Dar ne mai spune ceva: că atunci când avea 365 de ani, „Enoh a plăcut lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu”. (Facere, 5,24).
Scriptura îl mai pomeneşte apoi pe Enoh în….Noul Testament de două ori: mai întâi în Epistola Sfântului Apostol Iuda, unde este citată o proorocie a acestui patriarh (Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după poftele lor şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste.” Iuda, 1, 14-16).
A doua oară pomenirea lui este tainică- Tradiţia tâlcuindu-ne sensul ei- şi o găsim în Apocalipsă:
Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
„Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i vatăme, acela trebuie ucis.
Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.
Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî.
Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor. Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ.
Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei. Şi din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au privit la ei duşmanii lor.” (Apocalipsa, 11, 3-12).
Aceşti martori sunt, potrivit Tradiţiei, Enoh şi cu Ilie.
Deci ….suntem contemporani cu un om din timpurile de dinainte de Potop, pus deoparte de Dumnezeu, ce îşi duce undeva, poate chiar pe acest pământ, viaţa discretă, aşteptând ca teatrul istoriei să ajungă la ultimul său act, când va trebui să revină din nou pe scenă.
Poate că vremurile sunt coapte deja şi vom avea prilejul să îl întâlnim pe Enoh.
Oricum, simplul gând că acest martor al istoriei ar putea să fie chiar vecinul nostru (că doar nu o să îşi arate vârsta) e un gând în acelaşi timp plăcut, înfricoşător şi pasionant. Şi parcă ne apropie mai mult de textul Scripturii…

125404_enoh-inaintemergator-domnului

Călătorie prin Vechiul Testament- Episodul 3: Sodoma şi Gomora, sau despre cum Dumnezeu bate câteodată cu parul

Această istorie biblică începe cu Patriarhul Avraam primind o vizită neaşteptată. La umbra stejarului Mamvri i se alătură la masă trei Oameni, care se dovedesc a fi Însuşi Dumnezeu cel Unic dar totuşi Treime de Persoane.
Această vizită se face cu trei scopuri: primul este acela de a vesti Saarei, soţia lui Avraam naşterea unui fiu- Isaac, şi astfel îndeplinirea făgăduinţei că din Avraam va ieşi un popor mare şi sfânt: poporul lui Israel.
Al doilea motiv al vizitei este cel de a anunţa judecarea şi distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora. Iar al treilea scop, peste veacuri şi milenii, acela de a ne învăţa pe noi câteva lecţii importante.

sfanta-treime-Arubliov
Sodoma şi Gomora- nume deja asociate în mentalul colectiv cu păcatul. Şi nu cu orice păcat- cel al homosexualităţii, dar nu numai. În profeţiile lui Isaia, la capitolul 3, versetul 9, aflăm că o caracteristică a sodomenilor era aceea că îşi proclamau păcatele, se mândreau cu ele, profetul Ieremia (23, 14) atrage atenţia asupra a altor două aspecte ale vieţii în Sodoma- adulterul generalizat şi minciuna generalizată.
Iezechiel (16, 49-50) descrie astfel Sodoma: „Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit. Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cum ai văzut.”
Deci avem un tablou aproape complet al Sodomei: cetatea- stat în care revoluţia sexuală triumfase, în care homosexualitatea, adulterul şi perversiunile sexuale erau nu doar practicate liber, dar erau considerate fireşti şi subiect de mândrie ( ca acele „gay pride” din contemporaneitate), în care un amestec de bunăstare, minciună şi autosuficienţă acoperea ochii oamenilor, împiedicându-i să vadă pe cei în nevoi.
Hmmmm. Nu este aşa că ne recunoaştem societatea în acest tablou?
Însă şi în Sodoma existau oameni care nu se lăsaseră duşi de val, care nu fuseseră integraţi în stilul de viaţă al sodomenilor. Printre ei era şi Lot, împreună cu familia sa.
De aceea, atunci când Dumnezeu îi spune lui Avraam că a ajuns până la El glasul păcatului din Sodoma (de unde şi expresia „păcat strigător la Cer”) şi a venit să cerceteze şi apoi să pedepsească păcatul, Avraam încearcă să salveze totuşi cetatea de dragul nepotului său, Lot şi al familiei sale.
Cum o face? Părintele evreilor nu putea să nu o facă ca un …evreu. Merită să reproducem tot dialogul (Facere, 18, 23-33 )
„Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit? Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate? Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?”
Zis-a Domnul: „De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela”.
Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă! Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?”
Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi”.
Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: „Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?” Şi Domnul a zis: „Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!”
Şi a zis iarăşi Avraam: „Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci”.
Şi a zis Avraam: „Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi”. Răspuns-a Domnul: „Nu o voi pierde pentru cei douăzeci”.
Şi a mai zis Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde”.
Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.”
Însă ajuns în Sodoma, Domnul nu va găsi 10 drepţi…. Dar să vedem ce spune Scriptura mai departe:
Doi din Îngerii (noi ştim cine sunt Ei, de fapt; aşa cum ştia şi Avraam, dar nici Lot, nici sodomitenii nu ştiau) intră pe seară în cetatea Sodomei. Încă de la poartă sunt întâmpinaţi de Lot care îi pofteşte la el acasă.
Cei Doi refuză, dorind să rămână pe uliţele cetăţii. Lot, care ştia obiceiurile sodomenilor, insistă. Ca orice loc lipsit de moralitate, Sodoma era un loc periculos pentru străini, fie că erau bărbaţi, fie că erau femei.
De altfel la puţin timp după ce Lot şi Oaspeţii săi ajunseseră în casa acestuia şi se ospătaseră, o mulţime de oameni (tineri şi bătrâni- căci nu vârsta dă, din păcate, măsura înţelepciunii, pare a ne spune Scriptura) care doreau să violeze pe cei Doi Străini. Doar o minune săvârşită de Aceştia a împiedicat abominaţia şi a salvat pe Lot şi familia sa de un linşaj.
Soarta cetăţii a fost pecetluită- va fi distrusă cu foc din Cer. Lot şi familia sa au fost îndemnaţi să fugă repede din cetate şi să nu se mai uite înapoi- căci nu e niciun motiv de regret să părăseşti păcatul, iar cel care regretă păcatul se face părtaş de soarta păcătoşilor (soţia lui Lot s-a transformat în stâlp de sare privind înapoi, spre cetatea blestemată de Dumnezeu).

Deci Dumnezeu mai bate şi cu parul.

mantuirea_in_sodoma_si_gomora_rugaciunea_sfintilor1._jpg