Când spuneam acum câteva săptămâni că, într-un interval de 1-3 ani, România va fi într-o formă sau alta îndepărtată din tabăra euro-atlantică, nu am fost crezut.
Cheia tezei mele se bazează pe faptul că România este o insulă geopolitică tot mai izolată în regiune și că acest război, care este al treilea război mondial, va duce la schimbări radicale în zona noastră.
La câteva săptămâni după ce am scris acele rânduri, au început să se miște plăcile tectonice.
Mai întâi în Ucraina înfrângerea regimului Zelenski este iminentă. Rusia și-a continuat înaintarea, Ucraina a fost nevoită să recunoască pierderi grele iar ajutoarele oferite de NATO nu au reușit să facă diferența. Mai mult, inclusiv presa occidentală începe să vorbească de tensiunile în crescendo din interiorul societății ucrainene, deja distruse și epuizate de război.
Apoi Rusia a redus fluxul de gaze naturale spre UE. Pentru mentenanța gazoductelor. A redus și fluxul de petrol, din pricina riscului războiului.
Nimic serios și major, dar deși e vară, UE a început să tremure. Pentru că au descoperit că rușii sunt atât de siguri economic încât pot să impună și ei sancțiuni prin reducerea sau închiderea gazelor.
Riscul pentru Europa este unul uriaș. Practic un taifun va lovi economiile europene, într-o criză fără precedent, care va pune practic la pământ industria europeană, iar consecințele sociale vor fi dezastruoase.
Deja bate vântul schimbării. Macron a pierdut majoritatea parlamentară iar ”rusofila” Le Pen își vede partidul cu un număr istoric de mandate în parlamentul francez.
În Italia, coaliția de guvernare se zguduie iar rusofobul Draghi se apropie de sfârșitul carierei sale politice.
În Bulgaria, guvernul pro-NATO a căzut și o criză politică se va prelungi până la organizarea de alegeri anticipate. Favoritul principal în alegeri, Boris Borisov și partidul său, conservatori și mai degrabă filoruși. Partidele filo-ruse pe față s-au îngrășat, toate, procentual.
Prăbușiri în sondaje se văd și pentru partidele pro-occidentale din Cehia și Slovacia. Și nici Polonia nu se simte mai bine, cu polonezi tot mai obosiți de criza economică și de presiunea refugiaților ucraineni.
Ceea ce era deja previzibil din ianuarie, începe să se vadă acum: Europa nu își poate permite să se lupte cu Rusia. Și chiar Macron a trebuit să recunoască cu subiect și predicat lucrul acesta, când a vizitat baza NATO de la Kogălniceanu.
Dar nu ne oprim aici. UE a înscenat, triumfal, un circ: acordarea statutului de ”țară candidat” Ucrainei (și Republicii Moldova). Credea că astfel va oferi un impuls ucrainenilor să moară până la unul pentru…valorile euro-atlantice.
Ce a reușit? A reușit iritarea statelor candidate de prea multă vreme. Balcanii nu s-au sfiit să își exprime direct și frust nemulțumirea față de Bruxelles.
Serbia a fost și mai fermă, și mai dură în declarații ca până acum, fiind toate semnalele că ”parcursul european” al țării, s-a încheiat.
Ungaria a transmis un semnal teribil: prin toate vocile oficiale, mesajul a fost: UE trebuie să oprească războiul economic cu Rusia pentru că nu are cum să îl câștige.
Turcia pare să fi renunțat la orice pretenție de aderare și a anunțat UE și SUA că dacă nu astâmpără pe greci, ce militarizează insule ce ar trebui să fie demilitarizate conform tratatelor internaționale, va merge mai departe.
Deocamdată a făcut un pas interesant și important. Nu oficial, dar sesizabil pe frontul din Ucraina. Dronele turcești Barayktar au fost ”armele surpriză” ale acestui conflict. Dotate cu inteligență artificială, cu coduri greu de spart, ele au provocat mari dureri de cap rușilor.
Până de curând, când rușii au reușit să le dea de cap. Cu ajutorul turcilor? Probabil nu o să aflăm prea curând.
În România euro-atlantică, inflația a continuat să își facă de cap. Singurul ministru mai ok din guvern, care administra cu atât mai esențiala agricultură, a fost zburat de acolo pe motiv de ….corupție.
Șeful ANAF, nedorind să atingă interesele euro-atlantice ale unor corporații și bănci a spus că a găsit problema: nu mai puțin de 500 de mii de români ”evazioniști”. Că au poze prea ”luxoase” pe rețelele de socializare.
Dincolo de glumă, vânătoarea propriilor cetățeni ca să protejezi interesele euro-atlantice nu este doar semn de servilism ci semn de disperare.
De asemenea, Ceaușescu a fost răzbunat. El oferise o sută de lei. Guvernul Ciucă a oferit….50 de bani.
Toate cele mai sus s-au întâmplat în nici o lună de zile.
Uitați-vă pe hartă, dacă nu mă credeți că suntem izolați în regiune și căutați un prieten. Ar fi Republica Moldova, dar care depinde tot mai mult economic de România. Și care, dacă lucrurile vor evolua cum e previzibil să evolueze, va avea nevoie ca de aer de curentul electric și gazele naturale și așa puține și scumpe, din țara noastră.
Bogdan DUCA 
În 1-3 ani România nu va mai fi euro-atlantică sau nu va mai exista deloc? E cam o diferență de nuanță aici…Pentru că dacă ar fi să dăm crezare vorbelor lui Serghei Lavrov, din cadrul unei conferințe de presă susținută alături de ministrul de externe azer Jeyhun Bayramov, atunci ne cam paște un alt război mondial: „UE și NATO construiesc o coaliție pentru a lupta împotriva Rusiei.” Declarația abilului diplomat a fost cu greu o revelație, dar a demonstrat încă o dată că Ministerul rus de Externe este extrem de serios în evaluarea situației și nu își face iluzii cu privire la adevăratele intenții ale Occidentului. Europa Unită a încercat deja de două ori să distrugă Rusia, prima dată întâmplându-se în 1812. De partea Imperiului Francez au luptat atunci: regatele italian, spaniol și napolitan, Ducatul Varșoviei, Confederația Rinului, Elveția. În plus, alături de francezii lui Bonaparte s-au poziționat Imperiul Austriac precum și Regatul Prusiei. A doua încercare a Europei de a distruge Rusia s-a întâmplat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi, după ce a fost învinsă în blitzkrieg și, în final, în întregul război, Europa civilizată a atribuit cu viclenie totul lui Hitler și naziștilor. Curios, dar nu pot să nu mă întreb, oare Divizia Albastră spaniolă, ca și voluntarii recrutați din Franța, Scandinavia și de prin alte țări europene or fi fost cu toții naziști convinși?
Europenii au urmărit să le distrugă statul, să le fure resursele și să le înrobească poporul atât în 1812, în 1941, cât și în timpurile actuale. Volens nolens, aceasta este adevărata esență a politicii bătrânului continent – a devenit de o importanță vitală să pună stăpânire pe tot mai multe teritorii, să înrobească tot mai multe popoare, fiindcă s-au născut colonialiști și vor muri colonialiști.
Dacă te uiți la alinierea forțelor dintre Rusia și NATO, un lucru ar trebui înțeles: teritoriile Statelor Unite, Franței și Marii Britanii – puterile nucleare care fac parte din Alianță, precum și Federația Rusă însăși – sunt „de neatins” unul față de loviturile celuilalt, unul în raport cu celălalt. Adică, țările „nucleare” NATO NU vor ataca Federația Rusă, chiar dacă trupele lor se ciocnesc și se vor ciocni prin terțe regiuni. După umila mea părere, al treilea conflict mondial va avea două caracteristici importante: prima se referă la o încleștare efectuată exclusiv cu arme convenționale, iar a doua, puterile nucleare vor desfășura operațiuni militare între ele doar pe teritoriul statelor europene mici și mijlocii care nu dețin arme nucleare. De exemplu, țările baltice și națiunile din Europa de Est datorită poziționării lor geografice între puterile vest-europene și Rusia. Este deja evident că Washingtonul și Londra vor fi inițiatorii unui noi operațiuni militare în Europa, acțiunea rămânând profitabilă în aproape orice scenariu. Și o vor proiecta prin intermediul micilor state marionete. De exemplu, vor încerca să monteze statele baltice și Polonia, care sunt vasali ascultători pentru ei, împotriva regiunii Kaliningrad. Vor aștepta până când Rusia le va respinge atacurile și va trece la contraofensivă, iar atunci anglo-saxonii vor încerca să atragă Uniunea Europeană într-un război pe propriul teritoriu.
Prin urmare, al treilea război mondial este mult mai aproape decât pare, tocmai pentru că rezultatul său NU va fi transformarea lumii în cenușă radioactivă, așa cum prevăd sumbru adepții stărilor de spirit apocaliptice, ci o schimbare a hărții politice a Europei. Și se va termina cu totul altfel, decât precedentele două.
Nu va exista nicio predare completă și necondiționată din partea niciunei părți. Pur și simplu pentru că atât Rusia, cât și Occidentul au arme nucleare, care cu siguranță vor fi folosite în cazul unei amenințări existențiale. Indiferent de rezultatul unui război convențional la scară largă pe teritoriul Europei, acesta NU va însemna victoria finală sau înfrângerea oricărei părți participante, ci, mai degrabă, ceva similar cu Războiul de o sută de ani, adică o serie de conflicte nesfârșite, în timpul cărora niciunul dintre protagoniști nu poate prevala.
Așadar, chiar va mai supraviețui România în cazul desfășurării unor asemenea forțe? N-ar fi cazul, mai degrabă, să învățăm exercițiul neutralității? Cam greu de aplicat așa ceva cu un scut și cu baze americane la noi pe teritoriu! Și totuși, am mai spus-o și-n comentariul trecut, nu m-aș bucura că ieșim de sub tutela nenorociților yankei! NU pentru că nu mi-aș dori să se întâmple minunea, ci pentru că sunt mari șanse să nu mai existăm ca națiune!
ApreciazăApreciază
În 1-3 ani, Românica nu va mai fi.
ApreciazăApreciază
As lansa o opinie, un răspuns … dar nu a mai scris nimeni!!! Cenzura sovietica?
ApreciazăApreciază