Categorie: Politică

„COMPLEXUL TELEORMAN” ȘI RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ

 

Atât PSD cât și Liviu Dragnea personal au intrat în politica mare. E ceva inedit pentru politica românească de după 1990, nu doar pentru pesediști.

Ce înseamnă politică mare?
Înseamnă că se iau la trântă nu doar cu rivalii politici ci încep să mârâie și chiar să lupte cu păpușarii care controlează jocurile politice de la noi.
Atât PSD cât și Dragnea, personal, au început să poarte un război periculos dar foarte important pentru România: războiul de independență.
Mafia suprastatală construită de ambasade, o rețea de ong-uri finanțate copios de pe afară, care a inventat DNA-ul și a preluat controlul asupra serviciilor secrete, parchetelor și multor instanțe, este acum demolată. Nu s-ar fi putut face lucrul acesta dacă PSD-ul lui Dragnea și ALDE-le lui Tăriceanu nu ar fi avut curajul (sau poate disperarea- e cea mai bună resursă pentru curaj, cică) de a spune ”Stop” și de a începe regândirea unui plan de țară. De data asta, de țară suverană.
Aici e secretul luptelor din ultimii doi ani, nu doar pentru eliberarea justiției ci și pentru blocarea unor pretenții neocoloniale, precum mizeria de lege off-shore.
Și acesta este motivul pentru care mafia de o numim ”stat paralel” a mobilizat și va mobiliza ”civic” fascistoizi în converși să lupte pentru ”justiție”:

Însă Dragnea și PSD au pornit la o luptă pentru care nu sunt pregătiți. Problema lor este aceea că nu au oameni de încredere, nu au o strategie și improvizează prost.

E de-a dreptul frustrant să vezi că PSD, pornit într-o luptă ce poate avea consecințe istorice, nu poate scoate la înaintare decât personalități de anvergura doamnei Dăncilă. Care, să nu fiu înțeles greșit, cred că e o doamnă cumsecade, bănuiesc că nu e atât de proastă pe cât o acuză adversarii, dar este evident și de pe lună că este depășită de dimensiunea mandatului ei, de responsabilitățile sale, repet, istorice.
Dar dincolo de asta este evidentă criza de comunicare și de strategie. Se încercă o lovitură de stat pe străzile din București și toată presa internațională acuză guvernul de crime.
Oameni manipulați sau poate doar fanatici ies cu declarații delirante despre ce se întâmplă în România iar PSD și guvernul răspund cu scrisorele șchioape și declarații de presă pe care nu le vede nimeni.
Europarlamentarii PSD par fie incompetenți, fie trădători. În același timp, în țară sunt lăsați să apară la televiziuni niște comunicatori ai partidului care fac mai mut rău decât bine.

Se ajunge la situația amuzantă în care cea mai bună guvernare din istoria postcomunistă, cu cele mai bune rezultate, să fie anulată de o propagandă agresivă și de o contra-propagandă care e semi-erectă când nu e clar impotentă.
Lumea ajunge să creadă că da, au crescut pensii, au crescut lefuri, au scăzut taxe, dar ….nu se mai poate cu comuniștii ăștia, că murim de foame. Pentru că lumea, nu de ieri de azi, ci de când e istoria, are tentația aceasta, de a pune botul la propagandă.

Apoi ”complexul Teleorman” e deja epuizant. În disperarea de a avea oameni loiali, Liviu Dragnea apelează la cei pe care îi cunoaște.
Însă Videle, Roșiorii și Alexandria sunt departe de a putea oferi resurse pentru București, ce să mai vorbim pentru o bătălie care se poartă la nivel de UE și de NATO?
PSD a intrat în politica mare, dar a intrat cu oameni mici. Și când spun asta nu mă refer la Liviu Dragnea, care este, în opinia mea, un politician de anvergură comparabil cu foarte puțini de la noi (iar faptele confirmă lucrul acesta)
Însă Dragnea trebuie să înțeleagă că loialitatea nu e suficientă. Nu când pleci la războiul de independență.

 

Bogdan Duca

Estul Europei în pragul unui război inter-ortodox?

 
Văd pe pagina unui prieten un sondaj cu privire la oportunitatea proclamării autocefaliei Mitropoliei Chișinăului și Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, Biserică locală la care aderă majoritatea credincioșilor creștin ortodocși din Republica Moldova.
Chestiunea poate părea oarecum banală și benignă, dacă nu apare într-un context deosebit de tensionat: cel din Ucraina, care se extinde în întreaga lume ortodoxă.
În Ucraina, după lovitura de stat maidaneză, Biserica Ortodoxă rusă, majoritară, a fost supusă unui val întreg de persecuții (mergându-se până la asedierea Lavrei Pecerskaia și a altor mânăstiri de către grupări militare naționaliste ucrainiene). Aceste persecuții și presiuni s-au făcut și se fac cu acordul tacit, dar uneori și vocal al autorităților de la Kiev.
Acestea susțin o zisă patriarhie a Kievului, nerecunoscută de nimeni în lumea ortodoxă, dar care cu susținerea autorităților și cu ajutorul mass-media capătă contur în Ucraina, existănd chiar presiuni diplomatice ca celelalte Biserici Ortodoxe și mai ales Patriarhia ecumenică de la Constantinopol să îi acorde recunoașterea canonică și să îi recunoască autocefalia.
 
Patriarhia Moscovei, susține pe de altă parte, cu argumente canonice, ilegitimitatea zisei patriarhii kieviene, iar reprezentanțele diplomatice rusești atrag atenția asupra riscului transformării războiului din Ucraina dintr-un război secesionist într-un veritabil răboi religios inter-ortodox.
În același timp, Biserica Ortodoxă română, după o întâlnire cu ambasadorul Rusiei la București decide să hirotonisească doi episcopi pentru Mitropolia sa secesionistă din Republica Moldova, Mitropolia Basarabiei, ceea ce nu poate fi considerat un semn neapărat irenic din punctul de vedere al ortodocșilor moscoviți, aceasta dacă nu cumva s-a dat undă verde pentru BOR în Republica Moldova în schimbul refuzului de a recunoaște așa numita patriarhie kieviană….
 
E o poveste complicată tare de tot, cu consecințe regionale deosebit de importante.
Și e genul de poveste care arată că Centrul Issachar, de a cărui înființare mă ocup, are ce treabă să facă.
Bogdan Duca
 

Unirea cu Republica Moldova: un fals și inutil subiect

Am avut ieri o lungă polemică pe tema unirii cu Republica Moldova.
 
Mi-am mai spus punctul de vedere pe aici, un punct de vedere care nu este corect politic, nu e simpatic, dar cred că este singurul realist.
România nu se va uni cu Republica Moldova, nu are de ce să se unească cu Republica Moldova, nu merită costurile unei uniri cu Republica Moldova.
Cred că primii interesați de o astfel de aventură politică și economică, cum este unirea cu Moldova, ar fi rușii. Pentru că o improbabilă unire cu Moldova ar destabiliza România, ar duce la ieșirea acesteia din UE și din NATO, la prăbușirea ei economică și practic la o criză în Balcani din care doar Rusia ar avea, pragmatic, de ce să profite.
 
Unirea cu Republica Moldova este însă, din fericire, imposibilă, din mai multe motive.
1. Republica Moldova și cetățenii săi nu doresc unirea cu România. Procentul unioniștilor este unul scăzut, fluctuând între 10 și 25 % din societate, în funcție de optimismul sau pesimismul cercetărilor sociologice.
La alegerile de dincolo de Prut, unioniștii obțin însă procente mediocre.
În România, mulți se iluzionează că pro-europenii ar fi și pro-unire. E o iluzie de-a noastră, care a făcut ca români decenți, creștini, patrioți, să o susțină pe doamna Maia Sandu, de exemplu, pentru candidatura la funcția de președinte al Moldovei.
 
2. România este membru al Uniunii Europene și al NATO. Acest lucru face ca România să nu își poată modifica granițele. Pur și simplu, intrând în UE și în NATO, am recunoscut actualele frontiere și am renunțat la orice pretenție teritorială de la vecini.
Desigur, după rețeta Băsescu, putem spera că Republica Moldova va deveni stat membru UE și NATO și așa vom reuși să ajungem la un soi de unire.
Însă Moldova este un stat eșuat, este cea mai săracă țară din Europa, la ani distanță chiar față de România. Și nu are potențial de relansare: nu are resurse, nu are industrie, nu mai are nici măcar resursă umană (majoritatea celor care au putut pleca, au plecat deja).
 
3. România nu și-ar putea permite să plătească costul economic al acestei uniri.
Gândiți-vă ce ar însemna doar plata pensiilor la standarde românești pentru basarabeni. Nu mai vorbim de infrastructură, care spre deosebire de România, unde avem probleme cu lipsa autostrăzilor, liniilor ferate modernizate care să asigure marea viteză, aeroporturilor pentru regiunile turistice, etc., este cea sovietică nemodernizată .
Apoi Moldova nu are cu ce să ajute la coplata costului economic al uei uniri. Țara aceasta are vin și…bomboane Bucuria. Bună parte din supraviețuirea economică a Moldovei se datorează relațiilor cu Rusia, relații care s-ar putea încheia însă foarte repede în contextul unirii.
 
4. Moldova are două probleme greu de rezolvat: problema hard a Transnistriei și problema soft a Comratului.
Dacă Transnistria ar putea fi încurajată să își recunoască independența, Comratul ar duce inevitabil, în cazul unirii, la ….federalizarea României.
 
5.Moldova e foarte diferită. Gândiți-vă că bună parte din Republica Moldova este rusofonă. Mai ales cea urbană.
Apoi gândiți-vă la faptul că basarabenii sunt creștin ortodocși pe stil vechi, mai apropiați de spiritualitatea rusă decât de cea română.
Majoritatea basarabenilor sunt ortodocși în comuniune cu Moscova. Mitropolia Basarabiei, o încercare a Patriarhiei române de a recupera influența canonică în Republica Moldova, este cu toată pomparea de fonduri venită dinspre România, cu toate eforturile Bucureștiului, un eșec Și un eșec regretabil, care a provocat mai multă lipsă de unitate.
 
Deci ar trebui să fim realiști, mai ales acum, în anul centenarului Unirii și să vedem nu atât cum am putea să reînviem iluziile României Mari ci cum putem face o Românie cu adevărat mare din țara noastră, pe care o avem acum, țară în care pot să vină și să ne ajute și frații basarabeni care, dobândind cetățenie română, dobândesc astfel și o nouă patrie.
 
Patriotismul autentic presupune realism.
Bogdan Duca

România între Trump și Putin

Un prieten drag de pe Facebook, căruia îi voi spune I. G. , mi-a reproșat, aparent pe bună dreptate: păi cum, tu nu apreciai pe Putin? De ce ești acum supărat foc că Trump a fost făcut k.o. de președintele Rusiei? Nu ar trebui să te bucuri?

Ok. Mi-e simpatic Putin, nu neg, dar sunt român și sunt în România. Și, spre deosebire de idioți și ticăloși filo-americani, care au fantezii cu aviația americană care bombardează România, ca să o ”scape” de comuniști sau de ce fantezii mai au ei, îmi iubesc această țară suficient de tare ca să nu îi vreau răul.

Da. România, fără să ne întrebe nimeni, a fost, în ultimii 20 de ani, transformată într-un jucător fără personalitate pe scena politică internațională. Dintr-o țară suverană, ne-am transformat în pionul intereselor SUA.
Soldații noștri sunt trimiși să ucidă și să moară în războaiele americanilor.  Ne dăm și banii de la gură ca să hrănim industria de război americană. Investitorii americani sunt tratați așa cum tratau indienii pe oamenii de afaceri britanici în timpul Imperiului colonial.
O clasă politică submisivă și lașă, face pelerinaje la ambasada SUA să ia lumină și aprobări pentru orice rahat. Trădători sau doar imbecili, se perindă prin demnități publice sau studiouri și redacții pentru a ne explica că România nu are altă alternativă, altă soluție, decât o cât mai mare submisivitate față de interesele americane.
Se induce o mândrie națională că avem trupe de ocupație americane pe teritoriul țării. În ciuda opiniilor și intereselor vecinilor noștri de la Marea Neagră, la fiecare summit NATO noi venim cu o obsesie: să vină americanii și să ne ocupe marea.
În același timp, ca niște câini, lătrăm din spatele gardului sau privim cu dispreț superior pe oricine nu e ca  noi, nu are zgardă made in USA la gât.
Relațiile noastre cu Rusia sunt în acest moment doar cu puțin mai bune decât pe 22 iunie 1941. În schimb, ne-am trădat comunitățile românești din Ucraina, doar pentru că stăpânii noștri ne-au spus că trebuie să susținem regimul naționalist și xenofob de la Kiev.
Nu avem relații bune cu niciun vecin. Suntem ignorați sau priviți cu rezervă sau chiar cu dușmănie, în toată regiunea. Dar diplomația noastră oricum nu are altă misiune decât să fie anexa intereselor americane….

Iar în ciuda tuturor acestor demonstrații de submisivitate venită din partea liderilor noștri, SUA ne umilește și mai tare.
Deși cetățeni UE, suntem tratați ca mexicanii când vine vorba de regimul vizelor din SUA. Ambasadorii americani trimiși la București au fost parcă selectați să jignească sentimentele noastre religioase și valorile noastre morale. Am avut ambasador homosexual, am fost obligați să vedem cum ambasada ne ceartă că suntem prea creștini, prea nu știu cum, că nu acceptăm toate directivele lor culturale, finanțează proiecte în care elevi de școală sunt educați că e cool să îți bați joc de moralitatea părinților. Rapoartele Departamentului de stat cu privire la România ne ceartă, în esență, pe aceiași direcție: după ce am capitulat militar, economic și politic în fața SUA, uite că ne încăpățânăm să nu capitulăm încă din punct de vedere religios și cultural.
Da. Periodic conservatorii filo-americani se auto-iluzionează cu ideea că o să se schimbe ambasadorul, că ceea ce fac conservatorii americani în SUA vom fi lăsați și noi să facem aici….Zăhărel propagandistic ieftin…..

Da. Aceasta este starea de fapt.
Ba și mai gravă: SUA intră într-un adevărat război cu Uniunea Europeană. Iar România, deși membră în UE, o uniune în care de bine de rău avem, prin tratate, un cuvânt de spus, un anumit impact, riscă, prin obsesia quasi-religioasă a pro-americanilor de la conducerea țării și din diverse cercuri de influență, să joace tot pe cartea americană: carte care nu ne oferă nicio altă garanție, în afară de aceea că suntem ocupați militar de ei…

Însă ieri am văzut un lucru (despre care eu, casandră masculină, am tot scris): că americanii nu au prieteni. Și ca în șah, sunt dispuși să sacrifice și un cal, și o tură (precum alianța cu Germania), deci nu se vor uita la un pion penibil și izolat precum România.
O victorie a lui Putin nu va ajuta cu nimic România. România pentru Moscova (dar și pentru Budapesta, Belgrad, Ankara, Sofia și, da!, Chișinău) nu e un prieten, nu e un potențial aliat, ci doar un pion american rătăcit pe un colț de tablă unde americanii s-ar putea să nu mai aibă nicio miză. Dar Rusia are multe mize….
Care este forța noastră de negociere cu țări la care ne-am stropșit mândri și aroganți că noi, spre deosebire de ele, suntem ocupați de trupe americane?

Deci nu trebuie să bucure pe nimeni o victorie a lui Putin: nici pe cei mai rusofili dintre rusofilii de aici. Pentru că România nu are prieteni….
Însă de ….ieri, nu de mâine, ar trebui să începem să ieșim din imbecilul american dream în care ne-am scufundat de vreo 2 decenii și să gândim repede o soluție pragmatică pentru România.
Soluție pe care eu o văd, poate o să vă surprind, alături de Uniunea Europeană. Fie și pentru că UE este cam în același tip de rahat ca și noi….

russia-vs-us-29215-20090515-3

Conservatorism pe la noi

Conservatorismul în România nu poate să se manifeste sub forma unui partid politic. Sau, mă rog, poate încerca să o facă și, dacă va reuși să pună la masa dialogului toate curentele conservatoare din România și va păstra acest posibil partid conservator unit, atunci va reuși să obțină cel mult 3 procente la alegeri cu prezența scăzută și vreo 1,5- 2 procente, la cele cu prezența ridicată.
De ce? Pentru că în România nu există o societate civilă care să aibă un discurs coerent conservator și tradițional. Pentru că, exceptând vreo două teme (chestiunea homosexualității și a unui respect politicos dar nu implicat față de Biserică, Dumnezeu și tradiții religioase) nu există teme populare care să poată fi considerate conservatoare în societatea românească.
Apoi pentru că și așa foarte slaba mișcare conservatoare ar trebui să fie de fapt o șaorma cu de toate, în lipia numită ”conservatorism” fiind amestecate, de multe ori fără niciun gust, naționalismul legionar cu cel antonesciano-ceaușist, cu un sos conservator a la americaine, cu ortodoxism, catolicism, evanghelism, un conservatorism cu ifose de salon, aristocratice, o creștin-democrație anemică, ceva putinism, ceva islamofobie botezată pe fugă ca fiind ”creștină”, libertarianism bugetofag și alte câteva maimuțăreili.
Să mai spun că toate aceste condimente dacă se ating pot deveni explozive iar dacă se amestecă pot deveni toxice pentru societate? Așa numiții conservatori se urăsc între ei cu o sinceritate și o energie care dacă ar fi convertite în energie electrică, ar face ca prin comparație, o centrală nucleară să pară un cartof cu electrozi.
De aceea, cu mâna pe inimă, trebuie să recunoaștem: conservatorismul politic în România este imposibil.
Dar să nu cădem în disperare. Sunt posibile mai multe lucruri:
1. E posibil să vezi că, pe temele conservatoare care sunt populare în societatea românească, se câștigă bătălii pentru România. A bloca așa numitele ”căsătorii„ homosexuale, a păstra ora de religie confesională în școli, a bloca câte o imbecilitate precum cea a celor de la Educație, cu dresarea ideologică a părinților, a păstra o relație echilibrată între stat și Biserică, sunt obiective nu doar posibile ci și realizabile.
2. Putem să schimbăm oameni, putem să influențăm politicieni, putem să devenim voci în spațiul public. Și asta doar prezentându-le opțiunile de bun simț la inepțiile ideologice care sunt propuse de ceilalți.
3. Putem să muncim (dar asta e chiar muncă grea) să scuturăm Biserica majoritară, să o convingem că ora la care ar fi trebuit să se trezească la realitate a trecut de mult, că suntem în al 11-lea ceas, dar mai are timp să facă ceva.

Bogdan Duca

Unde greșește PNL?

Unde greșește PNL? Principala greșeală a PNL constă în faptul că a rupt legătura cu electoratul și s-a lăsat vrăjită de iluzia că mișcarea #rezist îi poate asigura victoria electorală și că temele mișcării #rezist ar fi agenda reală a societății românești.
PNL a fost tot timpul un partid mai degrabă urban și burghez, decât un partid care să se adreseze maselor țărănești. E și firesc prin ideologie să fie așa. Însă acum Partidul Național Liberal a „sărit calul”. Cine urmărește mesajele PNL nu poate să nu remarce că partidul nu se mai adresează nici măcar micii burghezii urbane ci doar celor care petrec prin centrele cu baruri și terase ale câtorva mari orașe ale României.
PNL nu mai vorbește pentru România ci pare preocupat să vorbească pentru hipsterie. De aici și mesajele de-a dreptul sinucigașe pe care le auzi de la unii consilieri ai președintelui partidului, care cer scăderea salariului minim pe economie, tăierea ajutoarelor sociale și alte radicalisme libertariene de acest gen.
Nici președintele partidului nu mai pierde vremea cu românii, așa că mesajul său se mulează doar pe ura anti-PSD al mișcării #rezist. De aici și delirul antisemit al lui Ludovic Orban de a acuza de trădare guvernul României pe motiv că mută ambasada României în capitala Israelului și PSD-ul pe motiv că are contracte de consultanță cu firme israeliene…
Exceptând un grup extraordinar de parlamentari creștini din interiorul partidului, PNL a renunțat și la susținerea demersului Coaliției pentru Familie. Motivul este simplu: pe terasele de pe Lipscani nu e deloc popular subiectul.

În schimb, pentru că între Hanul lui Manuc și Universitate e o simpatie reală față de DNA și Kovesi, PNL preferă să își sacrifice electoratul care în 2012 și după aceea a dorit o normalizare a justiției în România, pentru a face pe plac noului public.

Desigur, este dreptul PNL de a se orienta asupra unui electorat țintă, chiar cu riscul de a ignora și a ostiliza alte segmente electorale. Însă PNL nu are nicio garanție că mișcarea #rezist, care numără câteva sute de mii de simpatizanți prin toată România și diaspora, va merge doar cu PNL. Pentru acest electorat oferta este mai generoasă: USR, MRÎ (al domnului Cioloș) și chiar și PMP pot fi ofertanți pentru acest electorat. Iar PNL nu e nici măcar cel mai credibil dintre ofertanți. În definitiv, e un partid care de 28 de ani face politică, care nu e străin de afacerile de corupție reale nici de efectul gogoșilor mediatice livrate în ultimii ani pentru compromiterea și decredibilizarea clasei politice.

Desigur, PNL stă mai bine decât USR și MRÎ la un loc pentru că, spre deosebire de acestea, este un partid cu organizații, încă înrădăcinat în teritoriu, cu primari, cu electorat tradițional dar și cu electorat captiv, adunat în acești 28 de ani de democrație postcomunistă.
Însă rădăcinile când nu sunt îngrijite și udate, se usucă și mor. Și odată cu ele tot copacul.

Profilul electoratului tradițional al PNL îl regăsești acum mai degrabă la PSD și ALDE. Electoratul PSD, în ciuda imaginii cu care se auto-amăgesc tefeliștii, este un electorat burghez. Profesori, funcționari, preoți, mici întreprinzători, medici, ingineri, economiști, mai ales din provincie, electorat ce ar fi trebuit să meargă (așa cum a mers în interbelic) spre PNL, e mai degrabă convins de PSD, a cărui ofertă e în același timp socială, liberală și conservatoare.
PNL, preocupat să pară libertarian și pe gustul #rezistenților nu are ce să ofere publicului său real. Doar jigniri, pentru că nu urăsc PSD-ul din toată inima, și „promisiunea” unor politici libertariene care , dacă prin absurd ar fi aplicate, ar provoca o adevărată apocalipsă socială.
PNL nu a înțeles acest lucru: da, trebuie să se lupte cu PSD. Dar această luptă nu este cu electoratul PSD. Adoptând mesajul #rezist, care este esențialmente unul de dispreț față de cei care nu ajung la înțelegerea „tinerilor frumoși și liberi”, PNL va sfârși prin a își înstrăina chiar propriul său electorat, ajungând să băltească, împreună cu USR și MRÎ, în același bazin electoral, tot mai ghettoizat și autosuficient.
Dacă PNL va scăpa din această capcană, va adopta calea unei opoziții raționale și constructive, se va orienta spre baza partidului, spre organizațiile din provincie, va prelua, punând, desigur, o amprentă liberală, mesajul social- conservator pe care doar PSD îl are acum, sunt șanse reale ca partidul care a făcut cândva istorie să poată ajunge principalul partid de guvernare în următorii ani.
Dacă nu o va face, va supraviețui datorită rețelei sale clientelare atâta timp cât aceasta îi va mai fi loială. Apoi va avea soarta PNȚCD….

 

 

carutacupaiete-480x360

Despre suspendare

PSD și ALDE au motivul constituțional (amânarea sine die a aplicării hotărârii CCR de către președintele Iohannis), dar nu au interesul politic de a merge spre declanșarea procedurii suspendării.
PNL și USR au nevoie ca de aer ca să se ajungă la o suspendare, dar nu pot să pluseze în sensul acesta, ba din contră, trebuie să ajungă să aplaude reticența PSD- ALDE de a face acest pas.
 
De ce? Lucrurile trebuie să fie citite în cheie politică. PSD și ALDE au, politic, nevoie ca acest scandal, în datele lui actuale, să se prelungească până în 2019, ideal.
Căci ce avem?
Hai să ne uităm ”la dreapta”. Un președinte inept, incapabil să joace abil cartea politică pe care o are în mână, care se așează singur într-un colț penibil și nefrecventabil, alături de Laura Codruța Kovesi.
De asemenea avem o Kovesi compromisă, un DNA în care nu mai crede decât o sectă de ultrași cu haștag, care prin simplul fapt că rămâne lipită de biroul ei, face o bună campanie electorală PSD-ului.
Avem și un număr variabil de partide politice de opoziție, toate radicalizate și în același timp anemice electoral, a căror singură speranță este jocul de la Cotroceni.
 
”La stânga” avem un PSD și un ALDE care în ciuda erodării la guvernare și al atacurilor continue la care au fost supuși, sunt relativ stabili electoral, capabili să câștige ușor împreună, alegerile europarlamentare, locale și parlamentare, ba chiar, cu omul potrivit (care în opinia mea este Călin Popescu Tăriceanu) și alegerile prezidențiale.
 
De aceea ”dreapta” are nevoie de un scandal, de o criză politică majoră (precum suspendarea) ca să se poată relansa, în timp ce ”stânga” are nevoie ca Iohannis și Laura Kovesi să se erodeze,împreună cu toată opoziția, la locul de muncă.
Niciuna din tabere nu o să ne spună deschis lucrul acesta. Cum ar fi să iasă PNL ca să spună că au nevoie ce președintele să fie suspendat? Sau PSD să spună că ideal ar fi ca pe Kovesi să nu o revoce Iohannis…
 
În opinia mea, opoziția își face mari iluzii că o eventuală suspendare a președintelui va duce la reinventarea omului politic Iohannis sau la relansarea opoziției.
Practic opoziția este în acest moment prinsă în capcana iluziilor că mișcarea #rezist îi poate asigura victoria la alegeri, pierdută în iluzia că o piață a Victoriei plină echivalează cu o reușită electorală.
Dar despre PNL poate o să scriu ceva mai pe seară.

klaus_iohannis_vt_42392600

O foarte scurtă istorie a mișcării Rezist

Aceasta este, foarte pe scurt, povestea mișcării neofasciste din România, care acum se numește #rezist.
În 20 mai 1990, majoritatea zdrobitoare a românilor a ales o soluție politică care să asigure o tranziție calmă și echilibrată de la comunism la capitalism.
Unei minorități nu i-a convenit lucrul acesta și a decis să sfideze democrația. Aceasta este istoria Pieței Universității din 20 mai 1990. Apoi au decis să sfideze și statul de drept, și aceasta este istoria zilei de 13 iunie 1990, când nu am avut mineriadă ci o încercare de lovitură de stat, eșuată din pricina impopularității celor care au încercat să o dea.
Apoi a venit 14 iunie, cu brutalitatea minerilor și, printr-o manipularea mediatică (vor urma și altele) conturului fascist al acestei mișcări i se adăuga o nemeritată dar foarte populară aură martirică.
Au urmat ani în care această mișcare neofascistă a stat retrasă în diverse ong-uri, în redacțiile câtorva ziare și reviste, a încercat să infiltreze, cu mai mult sau mai puțin succes, partidele din opoziție, au încercat să profite de pe urma victoriilor acestora.
În toată această vreme au construit câteva mituri care încă mai funcționează: acela că ei ar fi de dreapta, acela că ar fi democrați autentici (când ei sunt dușmanii democrației), acela că de fapt ar fi liberali (când de fapt ei doar repetă niște lozinci libertariene dar resping dialogul și alteritatea la dogmele lor).
 
Au fost bine finanțați și instrumentalizați de diverse cercuri de interese, pentru că au lăsat impresia că pot să se constituie într-o alternativă la clasa politică.
De asemenea, neînțeles caracterul ideologic antidemocratic și fascistoid din spatele lor, au fost folosiți și chemați în alianțe și ”combinații” de diverse partide politice. Inclusiv PSD-ul și-a sprijinit cu inocență dușmanii de moarte, contribuind la cea mai mare lovitură dată democației din România: legitimarea acestei mișcări ca ….societatea civilă din România.
Deși s-au declarat tot timpul ”anticomuniști” și ”anti-marxiști” au fost cei mai buni studenți ai lui Gramsci. După eșecuri politice, pentru că pur și simplu sunt impopulari, mișcarea lor a trecut la dobândirea hegemoniei culturale a României.
Anul 2004 a fost anul care le-a adus accesul la mecanismele puterii. Și bineînțeles la resursele bugetare. Însă cel care i-a chemat la masa puterii, tot un fesenist, Traian Băsescu, era suficient de inteligent ca să nu se lase pe mâna lor.
Însă ce a nu putut să împiedice Băsescu, sau poate nici nu a înțeles importanța chestiunii, a fost să împiedice acest curent de opinie să preia hegemonia culturală a României.
Acum e un loc comun pentru oricine ca atunci când spui ”intelectual” să te gândești la Liiceanu sau la Patapievici, când spui ”societate civilă” să te gândești la o listă de ong-uri cu ”gds”-ul în frunte, când vrei să ”dai bine”, să îți cumperi ”Dilema” sau ”22„….
 
Desigur, și între ei au fost, ca în orice mișcare de genul acesta, războaie interne, clarificări ideologice, recalificări ideologice. Ca în partidul bolșevic, unii au devenit ”deviaționiști de dreapta”. alții au devenit ”deviaționiști de stânga”.
De asemenea mulți s-au dumirit și au plecat. Însă a venit și sânge nou, tânăr (vorbim de o mișcare care durează de 28 de ani).
În 2012 a fost momentul în care au redevenit dintr-o mișcare intelectuală o mișcare civică.
Au furat mitingul anti- Băsescu din iarna lui 2012. La venirea la putere a dușmanului lor din 1990, PSD-ul, au reluat lupta contra comunismului.
S-au forjat ca mișcare civică profitând de bătăliile cinice pe teme ecologice, precum povestea Roșia Montana sau Chevron.
Apoi au explodat în anul 2014, odată cu alegerile prezidențiale, unde au atins maximum al forței lor politice lupând cu comuniștii lui Ponta și contribuind decisiv la alegerea lui Iohannis.
Au încercat să forțeze o revoluție ideologică (cu accente anticlericale) odată cu manifestațiile de după incendiul de la Colectiv. De atunci a început însă și declinul lor.
2016 și 2017 ne-au arătat care este forța electorală reală a mișcării lor: cam un milion de voturi și câteva sute de mii de oameni care pot fi mobilizați în manifestații electorale în toată țara.
Însă declinul acestei mișcări nu este decât numeric. Cu cât rămân mai puțini, cu atât se radicalizează prea tare…
 
Din păcate, povestea lor nu se încheie aici ci continuă…..
Oblo nelămuritul

Mai merită?

Cea mai dură lecție a acestor ani este aceea că nu mai are niciun rost să mai fii logic și coerent.
Societatea noastră e fracturată și vindecarea este, să recunoaștem, imposibilă.
Și da. Toți suntem vinovați dar nu în egală măsură.
Ura lor frustrată care a încolțit, știu, o să mă înjurați, în piața Universității din 1990, și care a continuat să crească, să facă cele mai stranii metastaze este principala vinovată.
Și în fața urii lor toate argumentele se năruie. Cum ar putea să reziste?
Iar ura asta este întreținută. Și nu poți să te faci că nu e întreținută inteligent, cu direcție.
Uitați-vă ce inteligent au construit atacul la adresa Gabrielei Firea. Cât de pervers au stârnit pe #rezistenți ca să pregătească huiduielile la adresa primarului general al capitalei în cadrul unui eveniment organizat de….Primăria generală a capitalei.
Prin zvonuri vehiculate încă de dimineață, insinuări și susurări au pregătit atmosfera huliganică de la întâmpinarea lui Halep.
 
Dar ce mă uit la Firea? Paranormalul Oreste cu dezvăluirile sale elucubrante la adresa lui Mircea Badea (fost prieten, totuși) a avut o strategie des folosită pe aici. Nu ai argumente? Ataci la persoană, faci insinuări. Și cum cea mai bună insinuare este că ești omul rușilor, iată cum aflăm de la Oreste că Mircea Badea e… de la nkvd (dar Ceka ce o avea?).
Dar eu însumi sunt victima unei campanii similare: asocierea mea cu Sputnik, site de știri cu care am 16 colaborări în 2 ani și jumătate, colaborări ce nu au vizat decât tangențial relațiile româno-ruse. Dar Duca scrie prea argumentat ca să nu încercăm să blocăm accesul cititorilor la el insinuând că ar fi ”agentură străină„, omul rușilor. nu?
 
Strategiile astea sunt gândite să alimenteze ura. să împiedice dialogul și orice șansă de vindecare a societății.
Și oameni inteligenți, cu studii, cu pretenții burgheze, ajung să urască nu doar PSD ci și pe Badea sau pe Duca că, așa cred ei, vor dictatură rusă în România, dar ignoră cu desăvârșire realitatea României: o țară în care milioane de români au telefoanele ascultate, procurori inventează dosare, protocoale secrete între servicii și instituții țin loc de lege și de transparență democratică.
Și supărați că Firea îndrăznește să fie primarul Bucureștiului deși ei nu au votat-o, #rezistenții nu se întreabă nicio clipită de ce e presiunea asta incredibilă ca Kovesi, în ciuda abuzurilor DNA; care au devenit deja informația publică, să rămână în funcție.
Nu contează asta. Nu contează decât să demonizeze pe cei care gândesc altfel decât ei, să refuze dialogul și să încremenească într-un mecanism al urii…
 
În fața acestui cancer al urii care ne-a cuprins țara nu poți decât să te întrebi, foarte serios: mai merită să mai lupți? Metastaza este evidentă, infecția e deja urât mirositoare….
Bogdan Duca
 

Cum va fura #Rezist electoratul PSD?

Toată ziua am avut ocazia să citesc pe internet analize mai mult sau mai puțin pretențioase cu privire la mitingul de ieri. Un lucru este cert: mitingul de ieri a reușit să dea peste cap multe cerrtitudini și să ridice niște semne de întrebare multor minți înfierbântate din mișcarea #rezist.

Cei mai deștepți dintre rezistenți s-au prins de un lucru: nu e suficient să urăști PSD-ul ca să câștigi alegeri. Trebuie să convingi electoratul PSD să nu îi mai voteze pe ei și să te voteze pe tine.
Bon. Cum să faci asta?
Au găsit două răspunsuri la fel de ineficiente. Primul este acela că trebuie să atragă atenția electoratului PSD că nu prea e european, nu aruncă gunoaiele la coșul de gunoi, nu folosește deodorantul, nu se spală pe dinți, nu își taie unghiile, nu se îmbracă cool și nu mai trebuie să mai accepte ajutoare de la stat. În definitiv, poate face o facultate și să se angajeze într-o multinațională, nu? Ce? Vrea să fie pensionar până la moarte?

Al doilea răspuns a venit din partea hipsteretului de stânga. A început o reflecție cu privire la stânga progresistă care trebuie să fure electoratul PSD-ului, să se adreseze acestor oameni. În definitiv de asta a apărut stânga progresistă: să militeze pentru o societate seculară, să apere drepturile minorităților sexuale, animalelor pe cale de dispariție, lumii a treia și …..ăăăă, săracilor. Așa le spune, nu? Nu. Li se spune ”categorii defavorizate”, că nu mai e corect politic să spui ”sărac”.

M-am amuzat gândindu-mă ce ar face un alt USR, că ăsta e mort, ca să câștige alegeri în Vaslui, Brăila sau Sălaj, pentru că ei sunt mai de stânga decât PSD și, nu e așa? specialiștii de la SNSPA le-au spus că românii votează cu stânga.
Ce le-ar propune oamenilor dintr-un sat amărât sau dintr-un orășel ce trăiește la limita dintre urban și rural?
Păi le-ar spune mai întâi că trebuie să renunțe la icoane în spațiile publice pe unde lucrează și din școli, pentru că există posibilitatea ca în satul lor, în următoarea sută de ani, să apară un elev care să fie traumatizat de imaginea Maicii Domnului.
Le-ar promite că vor impune interzicerea trasului clopotelor duminica, ca oamenii să se poată odihni. Le-ar spune că de acum primăriile lor nu vor mai putea ajuta cu nimic bisericile. Că nu e treaba statului.
Apoi le-ar spune că dacă votează la referendumul pentru familie întorc țara asta în Evul Mediu și că e de-a dreptul revoltător că ei nu înțeleg că e european să ai homosexuali emancipați în societate. Ce e localitatea lor fără un cuplu gay afișat, acolo?
Apoi le-ar explica că trebuie să își gândească munca eficient, să învețe să investească. Când făceau mizeria aia la Roșia Montana, îmi aduc aminte cum o duduie din State, deci care știa cum merg lucrurile, le-a explicat minerilor că nu trebuie să mai viseze la minerit, că mineritul dăunează mediului. În schimb, le-a explicat că dacă fiecare familie de mineri își ia câte vreo 50-100 de capete de oaie, pășunea aferentă și se apucă de păstorit, problemele lor financiare se vor rezolva.
De unde să cumpere oile? De la….magazinul de oi. Nu am văzut în mall, dar trebuie să fie… Probabil la petshop. Nutreț? Păi aia sigur de la petshop. Poți să iei iarbă pentru pisică că o mânca și oaia, dacă nu găsești….
Apoi ar merge mai departe: depășindu-și cu greu disprețul, activiștii hipsteri vor intra în discotecile comunale și vor încerca să emancipeze pe tineri propunându-le muzică rave sau indie în locul manelelor.
După ce îi vor sfătui competent să facă niște proiecte europene pentru asfaltare, canalizare și electrificare, le vor cere să îi voteze pe ei și nu pe pesediștii ăia care îi țin în retard, în complicitate cu popii, care le dau ajutoare sociale și le promit creșterea pensiilor.
Banii nu sunt pentru cetățeni ci trebuie dați pentru armată, servicii și justiție: că altfel ne mănâncă corupții pe toți. Și după corupți mai vin și rușii.

Ce chiar nu înțeleg cei din mișcarea #Rezist este că ei nu sunt România reală. România reală este conservatoare.
România reală nu vrea să renunțe la biserică, nu vrea să renunțe la icoane, nu vrea să renunțe la ora de religie. România reală nu vrea ”căsătorii„ homosexuale. România reală nu acceptă ca primăriile să nu mai ajute Biserica. România reală vrea mici și bere din partea autorităților. România reală iubește hora, perinița și, da!maneaua. România reală nu vrea politicieni care să îi țină morală ci care să drămuiască astfel banul public încât să ajungă și de pensii, și de leafă, și de focuri de artificii, și de biserici, și de ce se mai poate face pentru ca oamenii să se simtă un pic mai bine.

Da. România reală poate să nu placă domnișoarelor și domnișorilor hipsteri și intelectuali auto-ghettoizați în centrele câtorva orașe mari ale României sau deja plecați din țară de atâția ani încât nu ar mai identifica-o pe hartă.
Dar….nu o să schimbăm o țară pentru că așa cere societate civilă adunată prin crâșmele din Centrul Vechi. Nu de alta, dar am văzut și la USR, și la Demos, și la tinerii liberali, că după ce trec de etapa lor din program ce se poate rezuma la lozinca ”Jos ciuma roșie!„, a doua parte a programului lor politic și economic se poate rezuma la celebra butadă:”Dacă nu aveți pâine, mâncați cozonac (ofertă: doar 9,90 de lei la hypermarketul X)”.

descărcare