Un prieten drag de pe Facebook, căruia îi voi spune I. G. , mi-a reproșat, aparent pe bună dreptate: păi cum, tu nu apreciai pe Putin? De ce ești acum supărat foc că Trump a fost făcut k.o. de președintele Rusiei? Nu ar trebui să te bucuri?

Ok. Mi-e simpatic Putin, nu neg, dar sunt român și sunt în România. Și, spre deosebire de idioți și ticăloși filo-americani, care au fantezii cu aviația americană care bombardează România, ca să o ”scape” de comuniști sau de ce fantezii mai au ei, îmi iubesc această țară suficient de tare ca să nu îi vreau răul.

Da. România, fără să ne întrebe nimeni, a fost, în ultimii 20 de ani, transformată într-un jucător fără personalitate pe scena politică internațională. Dintr-o țară suverană, ne-am transformat în pionul intereselor SUA.
Soldații noștri sunt trimiși să ucidă și să moară în războaiele americanilor.  Ne dăm și banii de la gură ca să hrănim industria de război americană. Investitorii americani sunt tratați așa cum tratau indienii pe oamenii de afaceri britanici în timpul Imperiului colonial.
O clasă politică submisivă și lașă, face pelerinaje la ambasada SUA să ia lumină și aprobări pentru orice rahat. Trădători sau doar imbecili, se perindă prin demnități publice sau studiouri și redacții pentru a ne explica că România nu are altă alternativă, altă soluție, decât o cât mai mare submisivitate față de interesele americane.
Se induce o mândrie națională că avem trupe de ocupație americane pe teritoriul țării. În ciuda opiniilor și intereselor vecinilor noștri de la Marea Neagră, la fiecare summit NATO noi venim cu o obsesie: să vină americanii și să ne ocupe marea.
În același timp, ca niște câini, lătrăm din spatele gardului sau privim cu dispreț superior pe oricine nu e ca  noi, nu are zgardă made in USA la gât.
Relațiile noastre cu Rusia sunt în acest moment doar cu puțin mai bune decât pe 22 iunie 1941. În schimb, ne-am trădat comunitățile românești din Ucraina, doar pentru că stăpânii noștri ne-au spus că trebuie să susținem regimul naționalist și xenofob de la Kiev.
Nu avem relații bune cu niciun vecin. Suntem ignorați sau priviți cu rezervă sau chiar cu dușmănie, în toată regiunea. Dar diplomația noastră oricum nu are altă misiune decât să fie anexa intereselor americane….

Iar în ciuda tuturor acestor demonstrații de submisivitate venită din partea liderilor noștri, SUA ne umilește și mai tare.
Deși cetățeni UE, suntem tratați ca mexicanii când vine vorba de regimul vizelor din SUA. Ambasadorii americani trimiși la București au fost parcă selectați să jignească sentimentele noastre religioase și valorile noastre morale. Am avut ambasador homosexual, am fost obligați să vedem cum ambasada ne ceartă că suntem prea creștini, prea nu știu cum, că nu acceptăm toate directivele lor culturale, finanțează proiecte în care elevi de școală sunt educați că e cool să îți bați joc de moralitatea părinților. Rapoartele Departamentului de stat cu privire la România ne ceartă, în esență, pe aceiași direcție: după ce am capitulat militar, economic și politic în fața SUA, uite că ne încăpățânăm să nu capitulăm încă din punct de vedere religios și cultural.
Da. Periodic conservatorii filo-americani se auto-iluzionează cu ideea că o să se schimbe ambasadorul, că ceea ce fac conservatorii americani în SUA vom fi lăsați și noi să facem aici….Zăhărel propagandistic ieftin…..

Da. Aceasta este starea de fapt.
Ba și mai gravă: SUA intră într-un adevărat război cu Uniunea Europeană. Iar România, deși membră în UE, o uniune în care de bine de rău avem, prin tratate, un cuvânt de spus, un anumit impact, riscă, prin obsesia quasi-religioasă a pro-americanilor de la conducerea țării și din diverse cercuri de influență, să joace tot pe cartea americană: carte care nu ne oferă nicio altă garanție, în afară de aceea că suntem ocupați militar de ei…

Însă ieri am văzut un lucru (despre care eu, casandră masculină, am tot scris): că americanii nu au prieteni. Și ca în șah, sunt dispuși să sacrifice și un cal, și o tură (precum alianța cu Germania), deci nu se vor uita la un pion penibil și izolat precum România.
O victorie a lui Putin nu va ajuta cu nimic România. România pentru Moscova (dar și pentru Budapesta, Belgrad, Ankara, Sofia și, da!, Chișinău) nu e un prieten, nu e un potențial aliat, ci doar un pion american rătăcit pe un colț de tablă unde americanii s-ar putea să nu mai aibă nicio miză. Dar Rusia are multe mize….
Care este forța noastră de negociere cu țări la care ne-am stropșit mândri și aroganți că noi, spre deosebire de ele, suntem ocupați de trupe americane?

Deci nu trebuie să bucure pe nimeni o victorie a lui Putin: nici pe cei mai rusofili dintre rusofilii de aici. Pentru că România nu are prieteni….
Însă de ….ieri, nu de mâine, ar trebui să începem să ieșim din imbecilul american dream în care ne-am scufundat de vreo 2 decenii și să gândim repede o soluție pragmatică pentru România.
Soluție pe care eu o văd, poate o să vă surprind, alături de Uniunea Europeană. Fie și pentru că UE este cam în același tip de rahat ca și noi….

Conservatorismul în România nu poate să se manifeste sub forma unui partid politic. Sau, mă rog, poate încerca să o facă și, dacă va reuși să pună la masa dialogului toate curentele conservatoare din România și va păstra acest posibil partid conservator unit, atunci va reuși să obțină cel mult 3 procente la alegeri cu prezența scăzută și vreo 1,5- 2 procente, la cele cu prezența ridicată.
De ce? Pentru că în România nu există o societate civilă care să aibă un discurs coerent conservator și tradițional. Pentru că, exceptând vreo două teme (chestiunea homosexualității și a unui respect politicos dar nu implicat față de Biserică, Dumnezeu și tradiții religioase) nu există teme populare care să poată fi considerate conservatoare în societatea românească.
Apoi pentru că și așa foarte slaba mișcare conservatoare ar trebui să fie de fapt o șaorma cu de toate, în lipia numită ”conservatorism” fiind amestecate, de multe ori fără niciun gust, naționalismul legionar cu cel antonesciano-ceaușist, cu un sos conservator a la americaine, cu ortodoxism, catolicism, evanghelism, un conservatorism cu ifose de salon, aristocratice, o creștin-democrație anemică, ceva putinism, ceva islamofobie botezată pe fugă ca fiind ”creștină”, libertarianism bugetofag și alte câteva maimuțăreili.
Să mai spun că toate aceste condimente dacă se ating pot deveni explozive iar dacă se amestecă pot deveni toxice pentru societate? Așa numiții conservatori se urăsc între ei cu o sinceritate și o energie care dacă ar fi convertite în energie electrică, ar face ca prin comparație, o centrală nucleară să pară un cartof cu electrozi.
De aceea, cu mâna pe inimă, trebuie să recunoaștem: conservatorismul politic în România este imposibil.
Dar să nu cădem în disperare. Sunt posibile mai multe lucruri:
1. E posibil să vezi că, pe temele conservatoare care sunt populare în societatea românească, se câștigă bătălii pentru România. A bloca așa numitele ”căsătorii„ homosexuale, a păstra ora de religie confesională în școli, a bloca câte o imbecilitate precum cea a celor de la Educație, cu dresarea ideologică a părinților, a păstra o relație echilibrată între stat și Biserică, sunt obiective nu doar posibile ci și realizabile.
2. Putem să schimbăm oameni, putem să influențăm politicieni, putem să devenim voci în spațiul public. Și asta doar prezentându-le opțiunile de bun simț la inepțiile ideologice care sunt propuse de ceilalți.
3. Putem să muncim (dar asta e chiar muncă grea) să scuturăm Biserica majoritară, să o convingem că ora la care ar fi trebuit să se trezească la realitate a trecut de mult, că suntem în al 11-lea ceas, dar mai are timp să facă ceva.

Toată ziua am avut ocazia să citesc pe internet analize mai mult sau mai puțin pretențioase cu privire la mitingul de ieri. Un lucru este cert: mitingul de ieri a reușit să dea peste cap multe cerrtitudini și să ridice niște semne de întrebare multor minți înfierbântate din mișcarea #rezist.

Cei mai deștepți dintre rezistenți s-au prins de un lucru: nu e suficient să urăști PSD-ul ca să câștigi alegeri. Trebuie să convingi electoratul PSD să nu îi mai voteze pe ei și să te voteze pe tine.
Bon. Cum să faci asta?
Au găsit două răspunsuri la fel de ineficiente. Primul este acela că trebuie să atragă atenția electoratului PSD că nu prea e european, nu aruncă gunoaiele la coșul de gunoi, nu folosește deodorantul, nu se spală pe dinți, nu își taie unghiile, nu se îmbracă cool și nu mai trebuie să mai accepte ajutoare de la stat. În definitiv, poate face o facultate și să se angajeze într-o multinațională, nu? Ce? Vrea să fie pensionar până la moarte?

Al doilea răspuns a venit din partea hipsteretului de stânga. A început o reflecție cu privire la stânga progresistă care trebuie să fure electoratul PSD-ului, să se adreseze acestor oameni. În definitiv de asta a apărut stânga progresistă: să militeze pentru o societate seculară, să apere drepturile minorităților sexuale, animalelor pe cale de dispariție, lumii a treia și …..ăăăă, săracilor. Așa le spune, nu? Nu. Li se spune ”categorii defavorizate”, că nu mai e corect politic să spui ”sărac”.

M-am amuzat gândindu-mă ce ar face un alt USR, că ăsta e mort, ca să câștige alegeri în Vaslui, Brăila sau Sălaj, pentru că ei sunt mai de stânga decât PSD și, nu e așa? specialiștii de la SNSPA le-au spus că românii votează cu stânga.
Ce le-ar propune oamenilor dintr-un sat amărât sau dintr-un orășel ce trăiește la limita dintre urban și rural?
Păi le-ar spune mai întâi că trebuie să renunțe la icoane în spațiile publice pe unde lucrează și din școli, pentru că există posibilitatea ca în satul lor, în următoarea sută de ani, să apară un elev care să fie traumatizat de imaginea Maicii Domnului.
Le-ar promite că vor impune interzicerea trasului clopotelor duminica, ca oamenii să se poată odihni. Le-ar spune că de acum primăriile lor nu vor mai putea ajuta cu nimic bisericile. Că nu e treaba statului.
Apoi le-ar spune că dacă votează la referendumul pentru familie întorc țara asta în Evul Mediu și că e de-a dreptul revoltător că ei nu înțeleg că e european să ai homosexuali emancipați în societate. Ce e localitatea lor fără un cuplu gay afișat, acolo?
Apoi le-ar explica că trebuie să își gândească munca eficient, să învețe să investească. Când făceau mizeria aia la Roșia Montana, îmi aduc aminte cum o duduie din State, deci care știa cum merg lucrurile, le-a explicat minerilor că nu trebuie să mai viseze la minerit, că mineritul dăunează mediului. În schimb, le-a explicat că dacă fiecare familie de mineri își ia câte vreo 50-100 de capete de oaie, pășunea aferentă și se apucă de păstorit, problemele lor financiare se vor rezolva.
De unde să cumpere oile? De la….magazinul de oi. Nu am văzut în mall, dar trebuie să fie… Probabil la petshop. Nutreț? Păi aia sigur de la petshop. Poți să iei iarbă pentru pisică că o mânca și oaia, dacă nu găsești….
Apoi ar merge mai departe: depășindu-și cu greu disprețul, activiștii hipsteri vor intra în discotecile comunale și vor încerca să emancipeze pe tineri propunându-le muzică rave sau indie în locul manelelor.
După ce îi vor sfătui competent să facă niște proiecte europene pentru asfaltare, canalizare și electrificare, le vor cere să îi voteze pe ei și nu pe pesediștii ăia care îi țin în retard, în complicitate cu popii, care le dau ajutoare sociale și le promit creșterea pensiilor.
Banii nu sunt pentru cetățeni ci trebuie dați pentru armată, servicii și justiție: că altfel ne mănâncă corupții pe toți. Și după corupți mai vin și rușii.

Ce chiar nu înțeleg cei din mișcarea #Rezist este că ei nu sunt România reală. România reală este conservatoare.
România reală nu vrea să renunțe la biserică, nu vrea să renunțe la icoane, nu vrea să renunțe la ora de religie. România reală nu vrea ”căsătorii„ homosexuale. România reală nu acceptă ca primăriile să nu mai ajute Biserica. România reală vrea mici și bere din partea autorităților. România reală iubește hora, perinița și, da!maneaua. România reală nu vrea politicieni care să îi țină morală ci care să drămuiască astfel banul public încât să ajungă și de pensii, și de leafă, și de focuri de artificii, și de biserici, și de ce se mai poate face pentru ca oamenii să se simtă un pic mai bine.

Da. România reală poate să nu placă domnișoarelor și domnișorilor hipsteri și intelectuali auto-ghettoizați în centrele câtorva orașe mari ale României sau deja plecați din țară de atâția ani încât nu ar mai identifica-o pe hartă.
Dar….nu o să schimbăm o țară pentru că așa cere societate civilă adunată prin crâșmele din Centrul Vechi. Nu de alta, dar am văzut și la USR, și la Demos, și la tinerii liberali, că după ce trec de etapa lor din program ce se poate rezuma la lozinca ”Jos ciuma roșie!„, a doua parte a programului lor politic și economic se poate rezuma la celebra butadă:”Dacă nu aveți pâine, mâncați cozonac (ofertă: doar 9,90 de lei la hypermarketul X)”.