Miercurea este ziua trădării lui Iuda Iscarioteanul. Acesta este şi motivul pentru care postim aproape în fiecare miercuri de peste an, pentru că ne aducem aminte cum Dumnezeu a putut fi trădat spre moarte de un om. Trădarea lui Iuda e profundă, pentru că nu se explică doar printr-o frustrare. Avem aici un amestec de motivaţii: dorinţa de bani (evangheliştii confirmă că Iuda era cel puţin incorect în socotelile financiare, deşi ţinea punga comună a ucenicilor Domnului), faptul că nu înţelegea pe Domnul şi lucrarea Lui, dar deasupra tuturor motivaţiilor este una care primează: Diavolul îl manipula şi- la Cina cea de Taină, chiar îl posedă pe ucenicul trădător.
De aceea e bine ca în fiecare miercuri când postim, să ne aducem aminte de marele manipulator al istoriei, care este Diavolul, şi să învăţăm în toate zilele să îi recunoaştem şi să ne ferim de lucrările sale.
Astăzi ne aducem aminte de femeia păcătoasă care cumpărând mir de mult preţ, a uns cu el pe Domnul Hristos. Văzând aceasta, Iuda Iscarioteanul s-a revoltat că s-au irosit atâţia bani pe mirul acela, când puteau fi folosiţi pentru sărmani.
E frapant să vedem că logica lui Iuda este asemănătoare până la identificare cu logica seculariştilor din zilele noastre. Şi ei sunt tot timpul supăraţi că îl cinstim pe Dumnezeu cu tot ceea ce avem mai bun, cheltuind nu puţini bani pentru a arăta Creatorului şi Mântuitorului nostru că ne gândim la El şi că într-o ierarhie a priorităţilor noastre, El este pe primul loc, cum se cuvine.
Şi seculariştii vor „spitale şi nu catedrale”. De ce? Pentru că doresc binele societăţii? Puţin probabil. Să ne gândim că deşi sunt organizaţi în nenumărate asociaţii, fundaţii şi partide, ateiştii şi seculariştii nu au făcut pentru cei sărmani, bolnavi şi în nevoi nici o sutime din câte a făcut Biserica.
De fapt problema lor este foarte asemănătoare cu problema lui Iuda (şi a celui care îl manipula pe Iuda şi, foarte probabil îi manipulează şi pe ei): nu suportă să vadă că lumea îi dă prioritate lui Dumnezeu, că se face loc pentru Dumnezeu în societate, că oamenii cultivă o relaţie cu Mântuitorul lor.
Cea care unge cu mir picioarele Mântuitorului este o femeie păcătoasă. Ea este cel mai bun simbol al Bisericii luptătoare, de aici de pe pământ. Biserica de pe pământ nu e formată din sfinţi ci din păcătoşi care încearcă să îşi îndrepte viaţa, care cad şi se ridică, care se străduiesc, poate nu tot timpul adecvat, să fie slujitori credincioşi şi copii iubitori ai lui Hristos Dumnezeu.
Spre deosebire de Iuda şi de secularişti, credincioşii ştiu că iubirea faţă de Dumnezeu se manifestă într-un mod foarte ….să îi spunem, subiectiv. Nu iubim distant pe Dumnezeu ci cultivând o relaţie de cunoaştere continuă şi lăudare a Lui. Asemenea oricărui copil, vrem să oferim Părintelui ceea ce avem mai bun- şi cum toate din cele bune de pe acest pământ nu sunt ale noastre ci ale lui Dumnezeu, darurile noastre sunt pe logica, frumos surprinsă de formularea liturgică bizantină: „Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate”.
Desigur, acest lucru nu ne face neatenţi faţă de porunca iubirii de aproapele, iar acest lucru este vizibil pentru orice ochi sincer şi care nu este orbit de miopia ideologiei seculariste: dacă Biserica Catolică, Bisericile Ortodoxe şi toate confesiunile neoprotestante şi protestante ar înceta fie şi pentru o săptămână activitatea lor social-filantropică, atunci întreaga lume ar fi în colaps.
Bogdan DUCA 
ApreciazăApreciază