Şi am intrat în Sâmbăta cea Mare, Sâmbăta liniştii- despre care aş vrea să apuc odată să scriu cât mai multe.
Mântuitorul a coborât în cele mai de jos ale pământului şi ale cosmosului, în Infern, pentru a elibera pe cei ţinuţi acolo, inclusiv pe protopărinţii noştri: Adam şi Eva.
Prohodul din această seară are o strofă frumoasă despre paradoxul trăit de Adam:
„S-a temut Adam,
Dumnezeu umblând în Rai atuncea;
Iar acum s-a bucurat c-ai venit la Iad,
Căci câzând atunci acum s-a ridicat.”
Şi da, în ritul bizantin nu există o icoană a Învierii. Este icoana pogorârii lui Hristos în Iad sau mai sunt fresce care le prezintă pe femeile purtătoare de mir, întâmpinate de înger la mormântul gol.
Bogdan DUCA 