Unul din obiceiurile cele mai frumoase şi tainice din Vinerea Mare, este reprezentat de trecerea „pe sub masă”.
Masa aceea- de obicei o masă mai specială, cu picioarele mai înalte, are multiple şi profunde semnificaţii.
Pe ea se găseşte Sfântul Epitaf- reprezentarea Trupului neînsufleţit al Mântuitorului, pregătit penru a fi pus în mormânt. Deasupra Epitafului se găseşte Sfânta Evanghelie, Cuvântul veşnic Viu al lui Hristos- moştenirea vieţii Sale pământeşti şi Sfânta Cruce, cea prin care moartea cu moarte a fost biruită. Şi, desigur, o mare de flori, aduse de noi, credincioşii.
Masa aceasta nu este altceva decât Mormântul Domnului. Trecând pe „sub masă”, îl înoţim pe Domnul în mormânt şi participăm, mergând în genunchi, la uriaşa smerire a lui Dumnezeu, care, golindu-Se pe Sine (Filipeni, 2,7), şi-a asumat până şi moartea, ca „cel din urmă dintre oameni” (Isaia 53,3).
De asta este numită şi trecerea pe sub „Aer”- că murim „un pic” alături de Domnul, părăsim împreună cu El lumea aceasta cu toate ale sale. Sau măcar lepădăm „toată grija cea lumească” până după Sărbătoarea Învierii.
La sfârşitul Prohodului toţi trecem pe sub Epitaf, după procesiune, după slujbă intrând în timpul liniştirii al Sâmbetei celei Mari şi de pregătire pentru bucuria Învierii.
Bogdan DUCA 