O prietenă îmi atrage atenția asupra unui lucru esențial: multă lume nu mă înțelege pe mine pentru că nu e lămurită în ce cred. Nu sunt nici cu unii, nici cu alții…. Să fiu relativist? Să fiu oportunist?
Aceste acuze le primesc periodic din taberele radicale și mulți sunt dezamăgiți de mine pentru că nu corespund unui anumit tip de portret pe care și l-au construit ei cu idealul: românului, creștinului, intelectualului, politicianului,, etc.
Mi-am dat seama că da, are dreptate, și că periodic trebuie să fac o mică ”dare de seamă” pe aici, pe Fb și pe blog, ca să lămuresc lumea.
Deci hai să vă lămuresc:
1. Cred că a fi creștin este cea mai tare chestie care se poate întâmpla unui om. Și îmi doresc ca toată lumea să devină creștină.
2. Sunt mândru că sunt creștin catolic: că aparțin unei Biserici ce are o continuitate de la Hristos încoace, atestabilă istoric, și care prin conservatorismul ei este cea mai loială învățăturii Evangheliei, iar prin liberalismul ei este adaptată cât de cât la realitățile timpului nostru (cu alunecări poate că inevitabile spre dreapta și spre stânga).
3. Nu sunt ecumenist. Asta înseamnă că nu cred nici în eficiența mișcării ecumenice, nici în posibilitatea ca toate confesiunile creștine să ajungă să devină o singură Biserică sub un singur Păstor. Nu aici pe pământ…
4. Cred însă în colaborarea tuturor creștinilor în cele necesare și cred că Duhul bate unde vrea El și mai ales în vremuri ca ale noastre, adversarii ideologici sau de altă natură ne pot aduna împreună mai bine decât ne-am fi putut închipui.
5. Cred că lumea merge din rău în mai rău. Cred că lumea noastră suferă de un cancer deja metastaziat care ne va duce la dezastru. Când va avea loc acest dezastru, nu știu. Ca la orice cancer sunt perioade de remisie, sunt momente în care pare că revine normalitatea și sănătatea, dar spectrul său nu dispare.
6.Nu cred în nicio ideologie care îmi spune că lumea va fi bine.
7. Cred că tot ce putem spera pe acest pământ este să conviețuim într-o relativă pace socială, căutând să dobândim și să întreținem un bine comun.
8. Cred că națiunile (mai puțin una, cea evreiască) sunt rodul păcatului și date istorice ce nu trebuie să primească vreo încărcătură pozitivă.
9. Dar mai cred că națiunile sunt date inevitabile ale istoriei și de aceea orice încercare de distrugere a lor prin uniformizare ideologică (cazul UE) e nenaturală și inevitabil nocivă.
10. Cred că globalizarea nu doar că este inevitabilă ci ea s-a și produs: exceptând mici enclave primitive, întreaga lume trăiește într-o singură paradigmă culturală și politică, generată în Europa și apoi extinsă în întreaga lume.
Că o numim civilizație occidentală, civilizație iudeo- creștină sau civilizatie neoliberală, ea este una singură.
11. Cred că această civilizație își poartă în sine virușii propriei autodistrugeri. Aceștia sunt virușii imbecilizării: trăim într-o lume tot mai imbecilă, în care standardele elitelor sunt într-o continuă prăbușire.
Eu, un deștept al generației mele, sunt un sfertodoct prin comparație cu elitele intelectuale ale generațiilor interbelice, de exemplu. Iar ce vine după mine mă va face să par genial în următorii 50 de ani. Asta e. Ne degenerăm….
12. Toate ideologiile vremurilor noastre: multiculturalism, corectitudine politică, studii de gen, revoluții sexuale, emancipări stupide, sunt semnele degenerării și imbecilizării noastre. Iar dacă o fi un conspirator în spate, acela poate fi doar Diavolul… Deși de prostia noastră doar noi putem fi făcuți vinovați.
13. Cred că avem o obligație, mai ales noi, creștinii, să fim martori ai acestor timpuri și pentru aceste timpuri, la Judecata care va veni după ce lumea își va da obștescul sfârșit.
14. Cred că sexul nu trebuie să devină subiect de politică, politici și de spațiu public. De asta sunt categoric împotriva ideilor stupide de minoritate sexuală, marșuri de mândrie sexuală și așa numite ”căsătorii” care nu au treabă cu firescul natural.
15. Cred că avortul este o crimă iar sinuciderea asistată și eutanasia nu pot fi acceptabile în nicio societate care prețuiește viața.
16. Cred că cea mai bună formulă de funcționare a economiei ar fi un capitalism clasic, controlat de stat care să tempereze lăcomia individuală ce se ridică împotriva aproapelui.
17. Cred că libertatea este cea mai mare virtute și cel mai mare ideal personal și civic la care trebuie să aspirăm. Dar cu o condiție: libertatea să fie înțeleasă ca responsabilitate și să fie însoțită de maturitate.
18. Cred că multinaționalele sunt triumful comunismului: diluând conceptul de proprietate și cel de responsabilitate, ele distrug orice caracter etic al economiei.
La fel și cu bursele: jocurile bursiere sunt intrinsec imorale și nocive pentru umanitate.
19. Cred că războiul este un rău ce trebuie evitat cu orice preț. Deși credeam altfel altădată, acum sunt ferm convins că nu există nicio scuză pentru a provoca un război.
20. Cred că statul trebuie să acorde protecție socială celor dezavantajați și să descurajeze lăcomia celor bogați și industria luxului.
21. Cred că educația este elementul cheie pentru supraviețuirea noastră. Sunt pentru reîntoarcerea la învățământul clasic, pentru dezideologizarea școlii.
Sunt pentru reîntoarcerea la Universitate în sensul clasic. Cred că nu trebuie condiționată formarea intelectuală de cine știe ce necesitate practică. Persoana umană nu poate fi condiționată profesional după o logică corporatistă, a specializării oamenilor în funcție de nevoile ”mușuroiului civic”:
22. Cred că arta este artă doar dacă este în slujba frumosului și binelui. Desconsider așa numita ”artă” modernă, care e un atentat la ce e frumos și bun din sufletul omului.
23. Cred că România trebuie să aibă relații cât mai bune cu vecinii ei. Aceasta ar trebui să fie prioritatea politicii noastre externe și nu aruncarea în diverse aventuri trans-oceanice, cu iluzia că cei de departe vor putea fi interesați să ne salveze interesele de aici.
24. Cred că avem nevoie de o politică externă demnă, nu umilitoare, ca cea de până acum. Trăiesc o rușine că sunt cetățean român când văd cum statul român consideră umilința și refuzul negocierii ca fiind metode de lucru cu partenerii noștri.
24. Cred în cultura dialogului și în bunul simț ca argument.
Deci sunt un liberal-conservator creștin.
Excelent. Punctul 8 mi-a stirnit o oarece nedumerire. Adica, cum? Nu au aparut natiunile/limbile in urma unei actiuni divine {nu ca as crede in entitatea narcisista si cu toane care a nasit religiile abrahamice, religii care la rindul lor, imprima atitudini narcisiste adeptilor lor; cred tot mai putin, in echivalenta dintre Creatorul Universurilor si transmogrificarea/ultraterestrul (sau, mai arhaic spus, „aratarea”) Yhwh/Allah}? Imi pare oarecum cetos acest punct. Sintem cu totii, la fel de umani. Indiferent in ce sau Cine credem. Faptul ca unii se inchina la transmogrificarea YHWH/Allah/Iisus si altii la transmogrificarea Vishnu/Rama, nu ii aduce intr-un raport ierarhic, chiar daca si unii si altii, in narcisismul etnico-confesional al fiecaruia, asa isi inchipuie. In fond, Divinitatea e ca un clovn cu multe infatisari si multe dispozitii; este un superspectru de energie inteligenta, cum il definea John Keel.
La nivel de relationare umana, nu as putea, tinind seama de istorie si cultura, precum si de evenimente personale, sa fiu decit filosemit (admir enorm realizarile civilizationale dintotdeauna ale evreilor si din trecut ale arabilor, precum si capacitatea uriasa a siro-arameilor de a indura si crea pentru credinta crestina). Insa narcisismul inerent monoteismelor abrahamice ma umple de amuzament: imi aminteste de un papagal, care „vorbeste” cu imaginea sa in oglinda. Partea mai putin amuzanta este ca doua din trei (crestinismul si islamul) au cucerit partea lor de planeta folosind si sabia, nu doar simpla propovaduire prin dialog sau prin puterea exemplului, si doar iudaismul a avut, ca de obicei, intelepciunea si maturitatea sa nu cada in aceasta ispita.
ApreciazăApreciază