Despre Ucraina, dar nu numai…

S-a tot vorbit de „p.zdificarea societății”, un fenomen tot mai puternic în societățile occidentale. Generație după generație, occidentalii (românii incluși) au uitat ce este războiul și ce sunt grijile naturale. Societatea bunăstării, viața pe credit, glamour-ul mediatic, ne-au sensibilizat.

Suntem atât de sensibili încât dacă mâine ar dispărea măcelăriile, mai toți am deveni vegetarieni pentru că ne-ar fi milă să tăiem un porc. Ce să mai vorbim de o găină?

Ne emoționăm ușor. Am ajuns să bocim la filme, la emisiuni, la clipuri virale de pe internet. De asemenea, ne-am modificat percepția asupra realității prin ele.
Reacționăm pavlovian la stimuli mediatici și nu mai putem percepe realitatea decât prin intermediul mediatorului. că e unul complicat-televiziunea, sau e simplu- telefonul.
Chiar, ați remarcat că majoritatea atunci când vedem ceva frumos sau special, primul lucru pe care îl facem e să îl pozăm/filmăm cu telefonul?

Nici cu educația nu ne-a ieșit mai bine. ”P.zdificarea” este programă școlară oficială. E drept, ajutată și de părinți, care ajung să își protejeze copiii atât de bine de realitate, încât cu fiecare generație avem producții și mai mari de alienați.
Și așa trăim într-o lume de hipersensibili, labili emoțional, care vrea să modifice și realitatea, și natura, doar doar se va potrivi cu moliciunea lor psihică.
Și o lume foarte ușor de manipulat.

Am putea spune: acesta este prețul civilizației. Bon…
Dar nu toată lumea s-a ”p.izdificat”. Oamenii au rămas oameni și istoria merge mai departe fără să țină seama de sensibilitățile noastre.

Ce se întâmplă în Ucraina este, cred că e clar pentru toată lumea serioasă la cap, un conflict între două lumi. E o conflict între lumea labililor, p.zdificaților globalizați, și vechea lume, a modernilor.
De asta spuneam eu că Putin a ținut probabil printre ultimele discursuri ”moderne” din politică. În postmodernitate, valorile lui Putin sunt nonvalori.

Ucraina nu este o țară occidentală. Nu este nici o țară cu o populație p.izdificată. Dovadă că se bate și se bate bine, curajos, nervos, chiar dacă șansele de victorie sunt, evident, minime.
Ucraina este doar o țară păcălită, o țară dusă de mirajul unui Occident care ar fi puternic, prosper, bogat și cumva supra-istoric.

Ucraina nu a înțeles că a fost manipulată în cel mai ordinar chip cu putință de către Occident ca să fie tampon între Vest și Rusia.
Dacă priviți o hartă geopolitică a lumii, nu puteți să nu vedeți că Occidentul s-a înconjurat- asta încă de dinainte- de un cordon de state eșuate, slabe, ușor controlabile și influențabile care îi mărginesc sudul și estul. Că pentru vest este Pacificul.
Uitați-vă la ce e în sudul SUA.
Uitați-vă la cum arată nordul Africii și Orientul mijlociu… Uitați-vă la Ucraina dar și la Balcani. E drept, cam peste tot în lume s-au folosit aceste instrumente: manipulează, corupe, dezbină.

Peste tot diplomația Occidentului folosește iluzii, manipulări, corupție, lovituri de stat, războaie, sau pur și simplu protejează dictaturi atroce pentru a crea un zid protector între Occident și restul lumii.

Ca și Imperiul Roman în ultima sa perioadă de decadență, ca și Imperiul Bizantin în perioada sa de declin, singura armă a Occidentului este un cocktail de iluzie, corupție și democrație.
Pentru că Occidentul este, mai ales după ultimii 60 de ani de droguri, prostie prin media și școală, ideologii tembele și obsesii jalnice, un uriaș cu picioare de lut.
A împins Ucraina în conflict cu singurul scop/speranță de a slăbi Rusia.
Și ca să învingă Rusia, toată speranța Occidentului, anunțată pe toate trâmbițele e că ceea ce nu vor face ucrainienii, vor face niște sancțiuni economice ”teribile”.
Cu aroganță senilă, SUA și UE anunță ”izolarea Rusiei”. Izolare de cine?
SUA și UE sunt, ca societăți, izolați de realitate.

Și chiar conflictul din Ucraina arată treaba asta.
De ce e valul acesta emoțional atât de puternic în Occident? Pentru că în sinea lui, când vede și aude clipuri tik tok și ce îi mai livrează propaganda, omul occidental înțelege cât de izolat este.

Mai întâi, descoperă uimiți că există armate care luptă fără să se teamă.
Desigur, Occidentul și-a luat-o pe coajă și în Afganistan, și în Siria, și în Sahel, de la armate care deși nu aveau drone, aveau voința de a lupta. Dar războaiele acelea au fost bine strangulate mediatic. Dovadă că valul de emoție labilă a lovit acum, nu atunci. Atunci era chiar bucurie că dădeau ”ai noștri” cu racheta.
În Ucraina se întâmplă ceva: Occidentul nu luptă. Occidentul e doar spectator. Dar vede (și cred că șocul acesta cultural îl trăiesc și doamnele miniștri ai apărării din UE) un război pe bune.
Și conștientizează toți că UE, NATO, SUA, nu ar face față unui război pe bune…
Civilizația p.zdificată și iubitoare de căței și de pisici, labilă emoțional, înțelege că este și fragilă.
Și mai descoperă uimită că o bună parte din lume poate trăi fără ea.
Și dacă corporatistul mediu plânge conștient că nu va supraviețui unui astfel de război, cancelariile occidentale descoperă uimite că…sancțiunile economice sunt o armă cu un singur cartuș. Și că la sfârșitul acestui delir, Occidentul nu are cum să câștige….