Această istorie biblică începe cu Patriarhul Avraam primind o vizită neaşteptată. La umbra stejarului Mamvri i se alătură la masă trei Oameni, care se dovedesc a fi Însuşi Dumnezeu cel Unic dar totuşi Treime de Persoane.
Această vizită se face cu trei scopuri: primul este acela de a vesti Saarei, soţia lui Avraam naşterea unui fiu- Isaac, şi astfel îndeplinirea făgăduinţei că din Avraam va ieşi un popor mare şi sfânt: poporul lui Israel.
Al doilea motiv al vizitei este cel de a anunţa judecarea şi distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora. Iar al treilea scop, peste veacuri şi milenii, acela de a ne învăţa pe noi câteva lecţii importante.
Sodoma şi Gomora- nume deja asociate în mentalul colectiv cu păcatul. Şi nu cu orice păcat- cel al homosexualităţii, dar nu numai. În profeţiile lui Isaia, la capitolul 3, versetul 9, aflăm că o caracteristică a sodomenilor era aceea că îşi proclamau păcatele, se mândreau cu ele, profetul Ieremia (23, 14) atrage atenţia asupra a altor două aspecte ale vieţii în Sodoma- adulterul generalizat şi minciuna generalizată.
Iezechiel (16, 49-50) descrie astfel Sodoma: „Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit. Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cum ai văzut.”
Deci avem un tablou aproape complet al Sodomei: cetatea- stat în care revoluţia sexuală triumfase, în care homosexualitatea, adulterul şi perversiunile sexuale erau nu doar practicate liber, dar erau considerate fireşti şi subiect de mândrie ( ca acele „gay pride” din contemporaneitate), în care un amestec de bunăstare, minciună şi autosuficienţă acoperea ochii oamenilor, împiedicându-i să vadă pe cei în nevoi.
Hmmmm. Nu este aşa că ne recunoaştem societatea în acest tablou?
Însă şi în Sodoma existau oameni care nu se lăsaseră duşi de val, care nu fuseseră integraţi în stilul de viaţă al sodomenilor. Printre ei era şi Lot, împreună cu familia sa.
De aceea, atunci când Dumnezeu îi spune lui Avraam că a ajuns până la El glasul păcatului din Sodoma (de unde şi expresia „păcat strigător la Cer”) şi a venit să cerceteze şi apoi să pedepsească păcatul, Avraam încearcă să salveze totuşi cetatea de dragul nepotului său, Lot şi al familiei sale.
Cum o face? Părintele evreilor nu putea să nu o facă ca un …evreu. Merită să reproducem tot dialogul (Facere, 18, 23-33 )
„Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit? Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate? Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?”
Zis-a Domnul: „De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela”.
Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă! Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?”
Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi”.
Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: „Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?” Şi Domnul a zis: „Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!”
Şi a zis iarăşi Avraam: „Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci”.
Şi a zis Avraam: „Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi”. Răspuns-a Domnul: „Nu o voi pierde pentru cei douăzeci”.
Şi a mai zis Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde”.
Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.”
Însă ajuns în Sodoma, Domnul nu va găsi 10 drepţi…. Dar să vedem ce spune Scriptura mai departe:
Doi din Îngerii (noi ştim cine sunt Ei, de fapt; aşa cum ştia şi Avraam, dar nici Lot, nici sodomitenii nu ştiau) intră pe seară în cetatea Sodomei. Încă de la poartă sunt întâmpinaţi de Lot care îi pofteşte la el acasă.
Cei Doi refuză, dorind să rămână pe uliţele cetăţii. Lot, care ştia obiceiurile sodomenilor, insistă. Ca orice loc lipsit de moralitate, Sodoma era un loc periculos pentru străini, fie că erau bărbaţi, fie că erau femei.
De altfel la puţin timp după ce Lot şi Oaspeţii săi ajunseseră în casa acestuia şi se ospătaseră, o mulţime de oameni (tineri şi bătrâni- căci nu vârsta dă, din păcate, măsura înţelepciunii, pare a ne spune Scriptura) care doreau să violeze pe cei Doi Străini. Doar o minune săvârşită de Aceştia a împiedicat abominaţia şi a salvat pe Lot şi familia sa de un linşaj.
Soarta cetăţii a fost pecetluită- va fi distrusă cu foc din Cer. Lot şi familia sa au fost îndemnaţi să fugă repede din cetate şi să nu se mai uite înapoi- căci nu e niciun motiv de regret să părăseşti păcatul, iar cel care regretă păcatul se face părtaş de soarta păcătoşilor (soţia lui Lot s-a transformat în stâlp de sare privind înapoi, spre cetatea blestemată de Dumnezeu).
Deci Dumnezeu mai bate şi cu parul.
Bogdan DUCA 