Compararea dictaturilor, o capcană foarte uşoară….
„Ce te vaiţi atât? Să fi trăit tu sub comunism, să vezi acolo dictatură….”
Desigur, şi dacă aş fi trăit sub Han Tătar aş fi putut apoi să apreciez dictatura lui Stalin pentru umanismul ei….
Evident, sunt dictaturi şi dictaturi. unele mai dure, altele mai puţin sângeroase.
Dar orice dictatură este în esenţă rea prin comparaţie cu un climat decent de liberate negociată prin lege, pe care mi-l oferă o democraţie parlamentară sănătoasă.
Da. Democraţia nu e cool- pentru că în democraţie nu contează atât virilitatea (care excită în egală măsură minţile femeilor şi bărbaţilor ce sunt subiecţi ai unei guvernări).
În democraţie contează mult mai complicata artă a negocierii, unde laşi de la tine într-o privinţă, ca să obţii altceva în altă chestiune.
Democraţia presupune inevitabil „trafic de influenţă”, flexibilitate, chiar şi demagogie. Democraţia e asemănătoare pieţei, nu vreunui laborator aseptic.
Aseptice sunt, până să decadă şi ele într-o corupţie şi mai atroce decât cea emanată, inevitabil, de democraţii, doar dictaturile.
Doar dictaturile fac ca statul să funcţioneze „brici”.
În democraţie totul trebuie pus, însă, în discuţie. Analizat critic.
Elementul fundamental al democraţiei este opoziţia- atât cea politică cât şi cea din societatea civilă, din mediile intelectuale.
Arta democraţiei este să facă echilibristică, pentru a păstra pacea şi armonia socială. Doar dictaturile au ca principal instrument politic vocaţia ingineriei.
Când democraţia e bolnavă, nu ştiu cum va evolua boala- poate evolua spre o dictatură tehnocrată, a la Salazar, spre o dictatură militară, spre o dictatură a la Mussolini, a la Stalin sau …a la Han Tătar.
Important este să fac ce pot să vindec democraţia, nu să scuip în sân, să îmi fac cruce şi să mă rog să fie o dictatură mai….soft sau, culmea cinismului, să fie dictatura „alor mei”.
Bogdan DUCA 
Reblogged this on radupopescublog.
ApreciazăApreciază