Bradul de Crăciun.
E deja parte de neînlăturat a Crăciunului. Nici eu nu aș putea concepe un Crăciun fără brad.
Dar bradul de Crăciun nu doar că nu e ceva creștinesc, dar nici măcar nu are vreo legătură cu tradițiile românești, mai mult sau mai puțin creștine, ale sărbătorilor de iarnă.
Pur și simplu, bradul de Crăciun a venit la noi ca o ”fitză” europeană, așa cum mulți adoptă acum dovlecii de Halloween. Să nu ne mire dacă peste 50 de ani, se va vorbi de obiceiul tradițional românesc al dovlecilor de Halloween, așa cum vorbim acum de bradul tradițional de Crăciun.
Dar e bine să avem și brad. Vă sugerez un brad de plastic: e păcat să sacrificăm în fiecare an viețile unor pomișori doar așa, ca să avem ce arunca după Bobotează…..
Bradul schimbă casa. Apare ca un loc nou, special, un spațiu al sărbătorii.
Când erați mici, sau mai puțin mici, v-ați ascuns vreodată sub brad? Pur și simplu să vă întindeți sub cetina bradului împodobit, să vedeți luminițele și globurile din altă perspectivă? Dacă nu, încercați 🙂
La evrei exista și există o sărbătoare, sărbătoarea Corturilor, în care oamenii mai mult sau mai puțin credincioși aleg să schimbe perspectiva propriei lor case. Fie se mută câteva zile, cât cere sărbătoarea, în corturi instalate în grădinile caselor sau chiar pe stradă, fie ….își fac un cort în propria lor casă, pe balcon sau în sufragerie.
Așa își aduc aminte evreii că există un preț al libertății: drumul lung, de zeci de ani, prin deșert.
Această sărbătoare a ținut-o și Domnul Hristos. În fiecare an, alături de Maria, de Iosif, de rudele sale, apoi alături de ucenicii Săi, au schimbat confortul casei pentru altceva.
Îmi place să văd bradul în această legătură: altceva-ul.
Bradul e ca un semn că nu e o sărbătoare ca oricare alta. E semn că trebuie să schimbăm chestii în viețile noastre cu Crăciunul.
E și un impuls să ne gândim la natură. Eu am tot admirat brazii de Crăciun naturali, până când am învățat să îi respect și să le respect seva vieții din ei. Și îi vreau în pădure. Așa că mi-am luat brad de plastic.

De ce din plastic cand putea fi doar o imagine pe ecranul televizorului?
ApreciazăApreciază